Trăind în preajma unei lumi
Ce nu mă înţelege
Suspin adesea întristat
Că cei pe care i-ai creat
Nu Te cunosc ca Rege…
Şi-n goana lor către nimic
N-au timp să se oprească
Să-admire soarele în zori
Şi albul primelor ninsori…
Să ierte… să iubească…
Trăind adesea printre ei
Îmi întinez veşmântul
Căci vin ispite poleite
Cu-alai de gânduri nerostite
Şi plânge iar Cuvântul!
Revarsă Doamne-n Harul Tău
O ploaie de iubire…
Să cadă lin peste pământ
Şi să atingi prin Duhul Sfânt
Întreaga omenire!
Vulcan-02-02-2014 Maria Luca
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 