Iubitul meu, ce dulci cuvinte şopteşti inimii mele
Când, aplecată-n rugăciune m-avânt cu dor spre stele…
Ce tainic mă atingi uşor, prin Duhul Tău cel Sfânt
Şi setea blând îmi potoleşti cu apa din Cuvânt…
Iubitul meu, mi-e atât de dor în ochi să Te privesc
Să-Ţi spun tot focul inimii…să-Ţi spun că Te iubesc…
Mi-e dor de dragostea dintâi, de-acel fior divin
Ce sufletu-mi înviora cu pace şi alin…
E seară iar Iubitul meu…şi-a obosit ţărâna…
Atâtea grijuri mă-mpresor şi mă apasă vina
Că poate Ţi-am greşit din nou…şi vreau să-Ţi cer iertare
Pentru cuvinte, pentru fapte…şi gânduri, şi purtare…
Acum, când noaptea s-a lăsat mi-e sufletul o stea
Ce luminează-n părtăşie, în cămăruţa mea…
Iar ruga îmi înalţ fierbinte: „o, Mirele meu sfânt
Mai lasă pace şi-ndurare pe-acest bătrân pământ!”
Vulcan-15-04-2014 Maria Luca