Te cheamă dorul meu…

Te cheamă dorul meu în ceasul înserării
Când, obosit de cale m-aplec îngenunchiat
Să-Ţi mulţumesc Isuse că-n ziua ce s-a scurs
M-ai ocrotit prin Haru-Ţi şi drumul mi-ai vegheat!

În sfântă părtăşie aştept a Ta prezenţă
Să-mi cercetezi fiinţa lipsită de puteri…
Cu-atâta dor Te-aştept iar inima-mi suspină
Căci Tu eşti Doamnul păcii şi sfintei mângâieri!

Şi când cobori…o, Tată, prin Duhul Tău cel Sfânt
Şi îmi alini durerea şi-mi spui că mă iubeşti
Întreg pământul cântă şi inima-mi tresaltă
Iar ruga prinde aripi spre zările cereşti…

E ceasul înserării şi noaptea-ncet se lasă…
Din veşnicii străbate un Glas Dumnezeiesc:
„Eşti fiul Meu iubit…Ţi-am auzit chemarea
Şi am venit la tine căci veşnic te iubesc!”

Vulcan-24-05-2014       Maria Luca