Când plâng tăcute vorbe
Pe strunele viorii
Se înfioară duhul
În taina aşteptării…
Chiar timpul se opreşte
Din goana lui nebună
Când visele prind aripi
Pe a viorii strună…
Şi îngeri lin coboară
S-asculte simfonia
Ce cu-al iubirii foc
Străbate veşnicia…
Iar Dumnezeu din cer
Priveşte cu-ndurare
Şi lasă har divin
Şi binecuvântare!
Vulcan-02-06-2014 Maria Luca
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 