Când picuri de rouă mai cer dimineţi
Şi râde în soare grădina
Te chem pe genunchi să reverşi îndurare
Ca ochii-mi să vadă Lumina!
Mă tulbură Doamne atâta durere
Şi paşi ce se duc spre abis…
Mulţimea de lacrimi ce ochii inundă
Căutând idealul promis!
Mi-e teamă de firea ce vrea înălţare,
De gândul ce zborul şi-a frânt
Şi caut însetată….cu buze flămânde
Izvorul ascuns în Cuvânt!
Când boabe de rouă sclipesc maiestos
Pe iarbă, pe frunze, pe floare
Mi-e inima rugă ce-aleargă spre Tine
Să laşi pe pământ îndurare!
Vulcan-26-07-2014 Maria Luca
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 