Când vorbe nerostite
Îţi zbuciumă fiinţa
Şi vin mulţimi de şoapte
Să-ţi zdruncine credinţa
Şi când tăcerea doare
Mai tare ca o rană
Iar tu eşti singur, singur
Şi nebăgat în seamă…
Când spinii fără număr
Pe cale te-au rănit
Şi leagăn ţi-e oftatul
Şi eşti dispreţuit…
Ridică-te! Nu-i starea ta
Să fii îngenunchiat!
Tu ai un Tată iubitor
Ce veşnic te-a vegheat!
În faţa Lui să te închini
S-aduci povara grea
Şi-ai să cunoşti iubirea
Ce El ţi-o poate da!!!
Vulcan-05-08-2014 Maria Luca
