Mă copleşeşti o, Tată cu-atâta îndurare…
Cu-atâta frumuseţe mă-ntâmpini zi de zi
Că parcă uneori nu mai găsesc cuvinte
Să-Ţi laud măreţia…să pot a-Ţi mulţumi..
În dragostea-Ţi divină m-ai ridicat din groapă
Şi m-ai suit pe Stâncă…alături să Îţi fiu
Mi-ai spus că pentru mine ai înfruntat calvarul
Şi mi-ai dat dreptul sacru de-a mă numi azi…fiu!
Te simt alături Doamne…în valuri şi furtună
Şi-n clipe fericite eu simt prezenţa Ta
Iar pacea ce mi-o dai e fără-asemănare
Căci vine din iubirea ce Tu o mai poţi da!
Mă copleşeşti o, Tată cu-atâta îndurare
Pe mine…fiu netrebnic ce-adesea Te-am rănit…
Cu-atâta frumuseţe mă-ntâmpini zi de zi
Şi îmi şopteşti în taină: „Eu veşnic te-am iubit!”
Vulcan-14-08-2014 Maria Luca
