Peste-al nopţii întuneric
Luna-şi cerne măreţia
Aducând în suflet pacea
Şi speranţa… şi iubirea…
Umbrele înfricoşate
Prin unghere se ascund
Când pe cer răsare luna
Şi străluce îndelung…
Şoaptele se sting pe rând…
Liniştea-i de-acum deplină…
Poate-un suflet se mai roagă
Şi din când în când suspină…
Dar privind în bezna nopţii
Vede luna ce luceşte
Şi-atunci ştie cu tărie…
Domnul veşnic îl iubeşte!
Vulcan-03-09-2014 Maria Luca
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 