Nu mă-ntrebaţi de ce-L iubesc pe Domnul
Nici de ce plâng când vin îngenunchiat
Şi dacă v-aş răspunde voi n-aţi şti
Că El întreaga viaţă m-a vegheat!
Nu mă-ntrebaţi de ce adesea scriu
Cu lacrimi…cu suspin…cu fericire…
De n-aţi simţit ca mine, n-aţi pricepe
Ce freamăt sfânt se naşte din iubire!
Nu mă-ntrebaţi de ce în fapt de seară
Ascuns în cămăruţă Îl aştept…
Acolo-i locul nostru de-ntâlnire
Când mă cuprinde milostiv la piept!
Nu mă-ntrebaţi de-i calea mea uşoară
Căci uneori sunt spini ce mă rănesc
Dar Domnul mi-e alături dând putere
De-aceea Îl slăvesc şi Îl iubesc!
Vulcan-18-09-2014 Maria Luca
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 