Mai dă-mi putere Tată!

Mai plâng în mine încă aducerile-aminte
Ruşinea şi durerea unor trăiri deşarte
Când, agăţat de lume mă antrenam în jocul
Unor dorinţe hâde de ură şi păcate!

Îmi mai aduc aminte şi mă-nfioară gândul
C-am fost cândva un om ce alerga nebun
Să strâng comori şi bani…să am un nume mare
Şi nu ştiam că totul e numai fum şi scrum!

Şi orice amintire mă doare ca o rană
Ce sângeră adesea când spre trecut privesc
Şi parcă vin reproşuri şi gânduri mă frământă
Şi îndoiala taie în omul pământesc!

Atunci privesc spre ceruri şi chem a Ta prezenţă
Şi îndurare-Ţi cer cu sufletul zdrobit…
Mai spune-mi Tatăl meu că m-ai iertat că încă
Mai sunt copilul tău salvat şi mântuit!

Mai spune-mi de iubirea ce m-a scăpat de moarte,
De haina curăţată în sângele Tău sfânt
Şi dă-mi putere Tată să nu cedez vreodată
Să mă încred în Tine şi în al Tău Cuvânt!

Vulcan-17-10-2014   Maria Luca