Acest subiect mă preocupă de peste 40 de ani şi probabil că nu sunt singurul. În cele ce urmează doresc să vă prezint părerea mea, în măsura în care am înţeles acest lucru din Cuvântul Lui Dumnezeu. Sper să-l pot face tot atât de clar pentru cei care citesc acest articol, cât este de clar pentru mine.
M-am născut la ţară, într-o comună din judeţul Arad, într-o familie de penticostali. Locuind acolo până la terminarea claselor primare, evident că am frecventat biserica penticostală din acea localitate. Copil fiind, chiar dacă de la amvonul bisericii nu s-a predicat direct despre faptul că baptiştii, sau ortodocşii din acea comună nu sunt mântuiţi, în biserică toata lumea ştia că noi suntem singurii pe calea cea bună şi cu şansele cele mai mari de a fi mântuiţi.
Am plecat mai apoi la oraş, unde am frecventat pentru o perioadă lungă de timp, una dintre bisericile penticostale mari, din Arad. Din păcate nici această biserică nu a reuşit să-mi schimbe ideile greşite şi preconcepţiile dobândite din biserica copilăriei mele. Ba din contră, simţeam că am argumente mai multe şi mai puternice să gândesc în felul acesta.
La începutul anilor 80, venind în Statele Unite, aveam să mă întâlnesc cu lucruri chiar şi mai ciudate. Dacă în România era foarte clar că existau garduri destul de înalte între confesiunile creştine, în America aveam să aflu faptul că în mediul românesc de aici sunt şi mai multe garduri şi mai înalte, chiar şi între biserici de aceeaşi credinţă. În cazul bisericilor penticostale, de exemplu, aveam să aflu faptul că dacă erai afiliat la organizaţia Church of God, aveai un grup de biserici care te acceptau şi colaborau cu tine, daca erai în Assemblies of God, alt grup de biserici te acceptau, iar dacă erai cu Independenţii (Uniunea), erai acceptat şi bine primit de bisericile din Uniune.
Ce este mai trist, este faptul că fiecare grup crede că este cel mai OK şi de multe ori îi desconsidera pe ceilalţi. Apoi am mai putut observa că bisericile din acelaşi stat şi de aceeaşi culoare confesională au competiţia lor unii cu alţii, şi unii se cred mai spirituali decât alţii. Nu vreau să comentez situaţia altor confesiuni, dar ceva mă face să cred că nici acolo lucrurile nu stau cu mult mai bine.
Cum se pot explica toate aceste lucruri, când citim toţi aceeaşi Biblie? Foarte simplu. În afară de Biblie, aproape fiecare denominaţie are un set întreg de reguli proprii, care de foarte multe ori sunt paralele cu Scripturile. Dar să revenim la întrebarea de la început: ,,Cine va fi mântuit, totuşi?” Niciun nume de confesiune creştină (ortodox, catolic, penticostal, baptist, creştin după evanghelie etc..) nu este menţionat în Biblie. Niciun nume din cele menţionate oricât de bine ar suna, nu ne poate mântui.
De multe ori, aceste nume ne încurcă mai mult decât ne ajută, diavolul încercând să ne separe, să ne dezbine, şi în loc să trăim în unitate şi să devenim o forţă, făcând front comun în lupta contra împărăţiei întunericului, noi ne irosim energiile în mici lupte inutile şi păgubitoare. Isus a spus foarte clar; lumea va cunoaşte că suntem copiii Lui ,,PRIN FAPTUL CĂ NE IUBIM UNII PE ALŢII”! Mântuirea o primeşte oricine este născut din nou şi face fapte vrednice de pocăinţa lui.
Isus a zis: EU N-AM VENIT SĂ JUDEC LUMEA, CI S-O MÂNTUIESC.
De ce oare ne judecăm unii pe alţii, în loc să mergem în lucrurile în care suntem de acord, împreună şi să câştigăm cât mai mulţi oameni pentru împărăţia cerurilor?
Insuşi faptul că nu-i putem accepta pe cei din alte denominaţii, sau chiar din alte biserici “concurente”, fie ele şi de aceeași culoare religioasă, arată faptul că NAŞTEREA NOASTRA DIN NOU este cu semnul întrebării. În Galateni 5 ni se arată clar care este Roada Duhului; (DRAGOSTEA, BUCURIA, PACEA, ÎNDELUNGA RĂBDARE, BUNĂTATEA, FACEREA DE BINE, CREDINCIOŞIA, BLÂNDEȚEA, ÎNFRÂNAREA POFTELOR). Să ne verificăm în lumina Sfintelor Scripturi, nu comparându-ne cu cei din jurul nostru. Atâta timp cât noi creştinii, nu arătăm această roadă prin viaţa noastră de fiecare zi, oriunde ne-am afla, câştigarea altora pentru Cristos este aproape imposibilă. Altminteri ne putem lăuda cu tot felul de nume pompoase, care mai de care, dacă nu avem peste noi numele ISUS, până şi mântuirea noastră este incertă.
Dacă noi am surpa toate gardurile amintite mai sus, sunt convins că Dumnezeu ar face mari lucruri în vieţile noastre, iar împărăţia Lui ar câştiga enorm.
Mulțumesc Lui Dumnezeu pentru cei care înţeleg importanţa rodirii în viaţa lor, şi colaborează cu toţi cei născuţi din nou, indiferent de nuanțele confesionale. Astăzi pot să spun că, prin ajutorul Domnului, lucrez la diferite proiecte care vizează mântuirea oamenilor, cu fraţi şi slujitori din mai multe confesiuni, iar rezultatele sunt pe măsură. Asta pentru că am înţeles să demolăm gardurile care ne-ar fi despărţit la un moment dat, şi în schimb am început să clădim punți, acolo unde era nevoie. Sperăm ca experienţa noastră să constituie o încurajare şi totodată o binecuvântare şi pentru alţii.
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 