Sunt surori. Au aceeaşi genă ereditară: urăsc! (Ura e cel mai periculos combustibil pentru inimă). Sunt periculoase. Riscante. Ucigătoare. Şi totuşi, chiar considerate păcate de toţi, sunt practicate ascuns. Nu le vezi, dar le simţi. Sunt ca şmirgelul fin: cum au trecut pe lângă tine cum ţi-au smuls pielea! Dă imediat sângele…
Oamenii vorbesc despre ele dar… în dreptul altora! Le dezaprobă dar… le săvârşesc! Le condamnă, dar le ţin în liberate!
V-aţi întrebat vreodată care este diferenţa dintre gelozie şi invidie? A.W. Tozer spunea că “gelozia este durerea pe care o simţi când crezi că cineva are ceva care îţi aparţine ţie”. Omul gelos este gelos dacă îi luăm ceea ce îi aparţine. “Invidia însă e durerea pe care o simţi când cineva are ceva care îi aparţine lui!”. Adică invidiosul e invidios pe mine, sau pe dumneata, când noi avem ceva ce lui nu i-a aparţinut niciodată!
Când cineva predică mai bine ca noi e invidie, nu gelozie. Când cineva e mai apreciat decât noi în biserică e invidie, nu gelozie. Când cântă mai frumos alţii, când au autoritate mai mare, cuvinte mai cu tâlc, când sunt binecuvântaţi e invidie, nu gelozie! Când un frate a câștigat un premiu sau a primit o mașină, extaziem? Pentru că, vorba fratelui Pustan : ” Azi ne e mai ușor să plângem cu cei ce plâng, decât să ne bucurăm cu cei ce se bucură”. Invidia.
Invidia. E un butoi cu pulbere. Gelozia. Un teren minat. Nici un soldat care s-a apropiat prea mult de ele n-a scăpat nemutilat. Nici măcar geniştii…
Fariseii şi cărturarii au căutat să-L omoare pe Hristos din invidie, nu din gelozie. El avea Duhul lui Dumnezeu, ei nu-L avusese niciodată! El vindecase, ei nu. El hrănea, ei nu. El oferea lumină, ei n-o aveau. El iubea, ei nu!
Invidie şi gelozie în biserici? Nici n-ar trebui să pomenim asemeni concepte. Hristos nu le-a practicat! El avea de Tată pe Iehova, fariseii pe… diavolul! Cine invidiază nu e de la Dumnezeu…
Citeste blogul lui Nicolae.Geantă aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 