Trezeşte-te omenire…nu vezi cum zarea toată
Se-ntunecă de teamă, durere şi război?
Nu simţi cum duhul geme şi inima tresare
De-atâta nepăsare şi lacrime şuvoi?
Priveşte-n jurul tău…e-atâta nedreptate,
Atâta ură cruntă învăluie pământul
Şi-aleargă fiecare s-adune, să tot strângă
De parcă au uitat ce-i dragostea, ce-i cântul…
Trezeşte-te omenire…sunt vremurile tulburi
Nesiguranţa bate la porţile iubirii…
Istoria ne-nvaţă…greşala se plăteşte
Şi-n urma ei rămân ruinele iubirii!
Acum ca niciodată e timpul de trezire
Când viaţa pe pământ e pusă în balanţă…
Trezeşte-te omenire…ridică-te din somnul
Plăcerilor deşarte şi caută siguranţă!
Să ne-nălţăm privirea spre cerul veşniciei
Şi să-L rugăm pe Tatăl prin Duhul Său cel Sfânt
În ceasul de pe urmă să ne trezim cu toţii
Ca Dumnezeu să lase iubire pe pământ!!!
Vulcan-21-02-2015 Maria Luca
