Primeşte-mă Tată!


Maria Luca

Un pumn de ţărână aceasta sunt eu
Un vis ce se frânge când drumul e greu…
Sunt gândul ce zboară spre plaiul dorit
Fiinţa ce Doamne, atât ai iubit!

Sunt umbra ce-aleargă prin viaţa de chin
Pe calea de lacrimi, dureri şi suspin…
Sunt glasul ce strigă în rugă să vii
Să-mi dai iar putere în zile pustii…

Sunt focul ce arde pe-altar, de nestins
De când cu iubire la piept m-ai cupins
Şi-n imnul de slavă ce-nalţ către cer
E viaţa mea Doamne ce-n dar Îţi ofer!

Sunt eu…o făptură cu bune şi rele…
Sunt inima-n clocot ce-aleargă spre stele…
Primeşte-mă Tată, dă-mi haina de nuntă
Şi-n marea-Ţi iubire mă binecuvântă!

Vulcan-12-03-2015   Maria Luca

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.