Pe drumul cu spini pietros şi prea lung
Venea un creştin cu anii-n amurg…
Purta grea pe umeri o cruce ce-apasă
Ar vrea să alerge dar crucea nu-l lasă…
Cu trupul slăbit şi mâini tremurând,
Cu tălpi sângerânde şi dorul în gând
Venea aplecat sub povara prea grea
O, cum ar lăsa-o un pic de-ar putea…
Dar vede alături…şi-n faţă şi-n urmă
Cum vine cuminte a Domnului turmă
Şi parcă i-e teamă…de-ar sta o secundă
S-ar pierde în noapte pe-a timpului undă…
Şi merge creştinul cu pas gârbovit
Prin valea de plângeri…pe colţi de granit…
Cu fraţii alături mai prinde puteri
Mai soarbe o cupă de dulci mângâieri…
El ştie…e drumul aproape sfârşit
Şi gândul îl poartă la tot ce-a iubit…
Priveşte la paşii ce-n urmă-a lăsat
Şi are credinţa că este salvat…
Sleit de putere se-ndreaptă spre zări
Şi-nalţă o rugă pe-albastre cărări…
Primeşte-mă Tată…mă strânge la piept
E vreme-ndelungă de când Te aştept!
Vulcan-18-03-2015 Maria Luca
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 