Venea un om din marea lumii
Cu suflet trist şi pustiit
Cu inima însângerată
Venea spre Cel ce este Tată,
Spre Fiul Său Iubit…
Venea purtând o grea povară
De lacrimi şi-amăgiri…
Cu spatele încovoiat
Purta povara de păcat
Şi triste amintiri…
Iar uneori se mai oprea
Să pună o-ntrebare:
„Nu L-aţi văzut pe Tatăl meu
Pe Cel ce este Dumnezeu
Ce dă în dar salvare?”
Dar nimeni glasul nu-i ascultă
Şi iar porneşte şchiopătând
Să caute drumul care duce
Prin valea plângerii la cruce
De dragoste flămând…
Şi cum mergea aşa-ntristat
Deodată omul se opreşte…
Priveşte-n juru-i cu mirare
La păsări, fluturi şi izvoare
Şi cerul îi zâmbeşte…
Şi-atunci un Glas…un Glas divin
Îi spune: „Vezi? Sunt pentru tine
Căci te-am iubit copilul meu
Am fost cu tine-n ceasul greu
Şi tot îţi aparţine!
Doar cheamă-Mă şi voi veni
Să înoiesc inima ta
Şi-am să-ţi fiu Prieten, Tată, Scut
Căci te doresc aşa de mult
Acolo-n ţara Mea!”
Venea un om din marea vieţii
Cântând pe drum cu bucurie
Căci L-a găsit pe Tatăl său
Şi merge-acum la Dumnezeu
Cu dor de veşnicie!
Vulcan-28-03-2015 Maria Luca
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 