Se-aude tainic o bătaie la poarta sufletului tău…


Maria Luca

Se-aude tainic o bătaie la poarta sufletului tău…
E o părere? E aievea? Ai vrea să ştii dar parcă-i greu
Căci multe lacăte ai pus…şi-ai pus şi lanţuri, şi zăvoare
Şi sufletul ţi-ai încuiat deşi-ţi cerea eliberare!

Dar firea, omul cel firesc a triumfat în viaţa ta
I-ai dat plăceri…i-ai dat mărire şi i-ai dat tot ce poţi a-i da
Şi ai uitat că undeva, ascuns în colţul inimii
Există-un dor ce încă arde…un dor adânc de veşnicii!

Dar Dumnezeu în harul Său mai vede fumegând cărbunii
Şi vede-altarul unde-odată puneai prinosul rugăciunii
De-aceea azi s-a coborât prin Duhul Sfânt al Său
Şi bate…bate cu iubire la poarta sufletului tău!

N-auzi pe nume cum te cheamă? N-auzi cum îţi vorbeşte?
El stă la uşă tremurând fiindcă te iubeşte…
O, ce uşor ar fi putut să intre de-ar fi vrut
Dar El aşteaptă să-I deschizi…aşteaptă-aşa de mult…

O, suflete…mai este timp…ridică-te acuma
Te-aşteaptă Dumnezeul Slavei şi vrea să-ţi dea cununa!
De ce mai stai? De nu-L primeşti pierdut vei fi mereu…
Se-aude tainic o bătaie la poarta sufletului tău!

Vulcan-28-05-2015    Maria Luca

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.