,,Fa ce te indeamna inima.”
,,Fa ceea ce te face fericit.”
Acestea sunt minciuni infricosatoare care sunt raspandite astazi intre crestini. Vad aceste fraze peste tot in Facebook, impartite intre crestinii care l-au urmat pe Christos toata viata lor, sau cel putin o jumatate din viata lor.
Si totusi, in timp ce au umblat cu Dumnezeu destul de multi ani ca sa-i faca „maturi spiritual”, ei inca nu au descoperit minciuna care se ascunde in dosul acestor fraze simple.
Noi credem ca libertatea este posibilitatea ca sa facem ceea ce ne face fericiti. Sa facem ceea ce ne spune inima ca ar trebui sa facem. Si totusi Biblia are o perspectiva foarte diferita despre libertate.
Am stat in auditoriu si am ascultat la vorbitorul care se adresa celor care aveau sa devina lucratori in campul evangheliei. Crescand intr-o casa de pastor, am fost foarte constient de punctele pe care vorbitorul le facea, dar m-au deranjat; in particular, m-a deranjat atunci cand a spus ca noi ca si crestini suntem tinuti la un standard de sfintenie.
Un standard mai ridicat
Am fost asa de satul ca s-aud asta mereu. In ultimii ani am ajuns sa fiu invidios pe prietenii mei care se parea ca aveau o relatie destul de buna cu Dumnezeu si totusi nu traiau la „nivelul inalt” la care traiam eu.
Eram satul sa trebuiasca sa ma retrag dintr-o activitate deoarece includea ceva cu care familia mea nu era de acord.
Odata, numai odata, am vrut sa pot sa ma relaxes si sa ma distrez fara ca vocea din mintea mea sa-mi spuna ca trebuie sa ma retrag.
Dupa terminarea sesiunii, am tras profesorul la o parte si am izbucnit in ai spune toate frustrarile mele; care sunau mai mult cu un copil plangacios care striga: ,,Nu-i corect!”
Mi-am dat frau liber la gura si-am spus: ,,Vreau doar sa am ceva libertate.”
Oarecum, in ciuda instructiunilor atente ale parintilor mei, am inceput sa cred minciuna ca libertatea este abilitatea de a face tot ceea ce voiesc.
Aceasta este o minciuna periculoasa, deoarece Biblia ne invata ca dorinta noastra naturala este predispusa pacatului si distrugerii. Inimile noastre sunt inclinate inspre rau. Mai mult decat atat, Cartea Proverbelor ne avertizeaza din nou si din nou de pericolul de a ne vedea drepti in ochii nostri; sau cu alte cuvinte, exersarea libertatii de a ”merge dupa pornirea inimii noastre” – este una din cele mai pretinse minciuni care circula in biserica.
In acea zi am plecat de-acolo alegand sa urmez definitia mea de libertate.
Am urmat dorintele inimii mele… exact in capcana inamicului.
Ceea ce a urmat au fost doi dintre anii cei mai intunecosi din viata mea spirituala. In timp ce continuam sa obtin cunostinte biblice, umblam zilnic intr-o nebunie totala. In libertatea mea, mi-am inchis inima intelepciunii si consecintele au fost severe. Doi ani mai tarziu mi-am venit in fire, dar a fost nevoie de o alta lovitura puternica ca sa pot intelege cu adevarat ca libertatea nu insemneaza sa faci ceea ce vrei sa faci, ci capacitatea de a trai in limitele intelepciunii dumnezeiesti de a face ceea ce ar trebui sa fac.
Intelepciunea.
Cartea Proverbelor este cartea de instruire pentru cei intelepti si in capitolul 13 vedem doua imagini clare de contrast a celor ce vor sa traiasca cu intelepciune si cei care aleg sa traiasca fara constrangere.
,,Cine-si pazeste gura, isi pazeste sufletul; cine-si deschide buzele mari alearga spre pieirea lui” (Proverbe 13:3).
Dar este o lectie mai profunda de invatat din Proverbe 13:3.
,,Cine dispretuieste cuvantul va pieri, dar cine se teme de porunca va fi rasplatit.”
Exista astazi in Biserica lui Christos o tentatie mare de a asuma ca orisicand vorbim despre lege, neprihanire si sfintenie, ne lipseste dragostea si harul sau ca noi judecam si condamnam.
Totusi, pe tot parcursul Cartii Proverbelor vedem ca toti aceia care se tem de porunca (da, de porunca) si traiesc in neprihanire si sfintenie, sunt rasplatiti, traiesc in pace si se bucura de binecuvantarile lui Dumnezeu!
Atunci deci, cum se face ca ceea ce ne aduce pacea, binecuvantarea si rasplata, in acelasi timp judeca si este lipsit de har si dragoste?
Aceasta pur si simplu nu este posibil.
Este in natura umana sa vrei sa te debarasezi de restrictiile poruncilor lui Dumnezeu si sa elimini limitele neprihanirii si a trairii in sfintenie.
Este gandirea umanista care ridica inima mai sus decat Cuvantul lui Dumnezeu care ne-a fost dat pentru a o calauzi si directiona, deoarece inimile noastre sunt predispuse sa rataceasca in pacat.
Este inselaciunea cea care arata cu degetul inspre cei ce implinesc porunca de a iubi legea, de a se teme de porunca, de a umbla in neprihanire si a trai in sfintenie, si-i numeste critici, ca judeca si sunt fara dragoste.
De ce?
,,Invatatura inteleptului este un izvor de viata, ca sa abata pe om din cursele mortii (Proverbe 13:14).
Ati vazut asta?
Cand noi umblam sa imbratisam adevarata libertate – capacitatea de a trai in limitele intelepciunii, alegand sa facem ceea ce ne porunceste Scriptura – gasim viata!
Isus a spus ca El a venit ca sa ne dea viata. Nu numai viata, dar viata din belsug!
Vrem noi favoarea lui Dumnezeu si binecuvantarile Lui in vietile noastre? Trebuie atunci sa invatam sa umblam in intelepciune; si inceputul intelepciunii este sa invatam frica de Domnul.
Astazi aleg libertatea: Sa traiesc in limitele intelepciunii; sa nu fac ceea ce vreau eu sa fac, ci sa aleg sa fac ceea ce Scriptura imi porunceste sa fac.
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 