Furtuna

Un foşnet ce-agită pădurea
Se sparge cu zgomot de stânci
Şi vântul aleargă nebun
Pe dealuri şi-n văile-adânci…
Mulţimea de nori de pe cer
Pitit-au a soarelui faţă
Şi picuri de ploaie în ropot pornesc
Formând bariere de ceaţă…
Ce viu este totul…natura-n mişcare
Se leagănă…tremură…ţipă
Când limbi ca de foc lumină vremelnic
Frângând a privirii aripă…
Privesc către ceruri să caut un reper,
O rază timidă de soare
Cu mine s-o iau…în suflet s-o port
Ca far în cumplita vîltoare…
Dar cerul e negru şi-atunci mă cobor
Cu gândul în inima mea…
Acolo e Domnul…un Soare ce-I veşnic
Prin grija şi dragostea Sa!

Gioagiu-25-08-2015    Maria Luca