Mai iartă-mă Isuse

Cum aş putea eu, firul de ţărână
Să îndrăznesc vreodată spre Tine a privi
Când Doamne, ştiu…Te întristez adesea
Prin vorba ce-o rostesc şi felul meu de-a fi!

Cum aş putea să îndrăznesc vreodată
Să-Ţi cer ceva…când Tu îmi dai mai mult
Decât am eu nevoie…decât aş merita
Când rătăcesc cărarea şi vocea nu-Ţi ascult!

O, Tată…oare cum aş mai trăi sub soare
Îngenunchiat de fapte…de-a mea povară grea
De n-ai fi Tu, Iubire…de n-ai fi Tu, Lumina
Ce-mi luminează drumul ce duce-n ţara Ta…

De-aceea azi din nou mă-nclin cu umilinţă
Îm Faţa Ta Părinte cu toată viaţa mea…
O, iartă-mi nevegherea…mai iartă-mă Isuse
Şi lasă peste mine un strop din pacea Ta!!!

Vulcan-13-11-2015     Maria Luca