De vorbă cu…inima


Maria Luca

Inimă, dacă ai timp
Eu ţi-aş pune o-ntrebare:
Oare iar te-am întristat
De mă strângi neîncetat
Într-o chingă ce mă doare?

Spune-mi…de ce plângi întruna
Şi te zbuciumi…şi te-agiţi?
Crezi că poţi schimba ceva
Din drumul ce-i viaţa mea,
Din anii şi-aşa grăbiţi?

De-aş putea ţi-aş ţese-o haină
Din speranţe şi iubire
Şi te-aş îmbrăca în cânt
Cât voi fi pe-acest pământ
Să ticăi de fericire…

Şi ţi-aş da puteri de sus
De la tronul de-ndurare
Împreună…tu şi eu
Să trecem de valul greu,
De necazuri şi-ncercare…

Căci uniţi suntem pe veci
Tu de mine…eu de tine…
Deci ascultă-mă şi-nvaţă
Să te-ncrezi mai mult în viaţă
Căci aşa se şi cuvine…

Inimioară, draga mea
N-ai vrea tu de azi ‘nainte
Să fim prietene-amândouă,
Să-ncepem o viaţă nouă?
Şi-ţi promit…voi fi cuminte!

Vulcan-15-10-2015    Maria Luca

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.