Auzi… parcă plânge tăcerea
Şi clipe de lacrimi se scurg…
O aripă frântă tresare
Când soarele trece-n amurg…
Nu vezi… e atâta tristeţe
Pe chipuri, în ceruri şi-n noi…
Ne doare iubirea pierdută
Prin viaţa de griji şi nevoi…
Nu simţi… parcă spinii-s mai mulţi
Şi-amarnic în talpă rănesc
Şi sângeră duhul pierdut
Prin tot ce-i firesc şi lumesc…
Mi-e dor de seninul albastru,
De zâmbet, de soare şi cânt…
Mi-e dor de o rugă fierbinte
Şi pace pe-ntregul pământ!
Vulcan-15-11-2015 Maria Luca
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 