Trezeşte-te omenire!

Trezeşte-te omenire…nu vezi că drumul tău
Te duce spre pieire…te poartă către hău?
Nu vezi un nor de lacrimi ce plouă cu durere
Şi-n urmă lasă haos şi armonia piere?

Trezeşte-te omenire…sunt trişti ai tăi copii
Ei vor speranţă, pace şi cânt de ciocârlii…
Ei vor seninul zilei curat, fără gunoaie
Fără cuvinte grele şi zvonuri de războaie!

Trezeşte-te omenire…a obosit Pământul
De-atâta murdărie ce-o poartă-n zare vântul…
Îşi plânge codrii falnici distruşi din lăcomie
Şi vrea din nou izvoare cu apa rece, vie…

E viaţa o clipită…de ce s-o pierzi acum
Să se transforme totul în nori de praf şi scrum
Când poţi alege calea ce duce la Iubire
Şi-aduce-n lume pacea…Trezeşte-te omenire!

Vulcan-01-12-2015    Maria Luca