Mă doare secunda ce trece

Mă doare secunda ce trece
Grăbită pe-al timpului, drum
Şi vorba pierdută-n tăcerea
Din viaţa de zbucium şi fum…

Mă doare privirea secată
De tot ce e cald şi frumos
Şi gerul ce-şi dăltuie floarea
În sufletu-odat’ luminos!

Mă doare şi urma lăsată
De anii trecuţi prea curând…
Mă doare la tâmple argintul
Şi dorul ce-mi plânge în gând…

Mă doare atâta tristeţe
Şi-atâta durere mă doare
Când văd cum iubirea se stinge
Căutând cu speranţă spre soare…

O, Doamne… revarsă din ceruri
Ninsoare de pace şi dor…
Ne-mbracă în alb de poveste
Şi aripi ne dă pentru zbor!

Maria Luca