Privesc la fila albă…nici un gând
Nu vrea să se transforme în cuvinte…
Bezmetic se aleargă-n mintea mea
Călcând peste timida rugăminte…
Condeiul stă alături liniştit
Visând apropierea cu hârtia…
Aşteaptă mâna să îi dea viaţă
Şi-n urma lui să curgă…poezia!
E noapte…e târziu şi obosită
Mai scrijelesc în inimă un vers
Îi dau culoarea dragostei divine
Şi îl trimit apoi în univers!
Vulcan-03-01-2016 Maria Luca
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 