Creșterea, la nivel mondial, a numărului persoanelor neafiliate religios, a conturat, în ultimii 30 de ani, o tendință tot mai evidentă: din ce în ce mai mulți oameni se îndepărtează de biserici, deși continuă să se considere spirituali în mod autentic.
Creșterea, la nivel mondial, a numărului persoanelor neafiliate religios, a conturat, în ultimii 30 de ani, o tendință tot mai evidentă: din ce în ce mai mulți oameni se îndepărtează de biserici, deși continuă să se considere spirituali în mod autentic.
Religios sau spiritual: e vorba de semantică sau ceva mai important? se întreabă jurnaliștii de la The Washington Post. Experții spun că este un pic din ambele. Sondajele arată că tinerii americani sunt mult mai puțin motivați și hotărâți să se afilieze religios decât generațiile anterioare care erau la aceeași vârstă. Ei participă tot mai rar la serviciile divine ale bisericii și tot mai puțini dintre ei afirmă că religia este importantă în viața lor.
Observatorii fenomenului consideră că o posibilă explicație ar fi că tinerii nu mai văd în Biserică instituția care să le intermedieze căutarea după Dumnezeu. „Oamenii se îndepărtează de expresia instituțională a Bisericii. Ei încearcă să renegocieze relația lor cu Dumnezeu”, a declarat David Kinnaman, președinte al Barna Group, un institut de cercetare pe probleme religioase.
Sociologul catolic american William D’Antonio a declarat că procentul catolicilor din SUA care consideră că sunt „religioși” a scăzut de la 74% la 60%, doar în ultimii cinci ani. „Este mai mult decât semantică. Cu zeci de ani în urmă se credea că dacă cineva nu merge la Liturghie va merge în iad. Oamenii credeau că Biserica are puterea să te conducă spre Cer dacă respecți regulile … Acum, tot mai mulți oameni își urmează conștiința personală, indiferent de modul în care și-au format-o, și decid singuri pentru ei înșiși.”
Paradoxal însă, mai mult de 9 din 10 americani cred în Dumnezeu, potrivit unui recent sondaj Gallup, și există o tendință evidentă de căutare a experiențelor transcendente și spirituale. Cu alte cuvinte, nu asistăm la o negare a lui Dumnezeu, ci a religiei instituționalizate.
În 2012, un videoclip a devenit viral, după ce a reușit ca doar în primele trei zile de la publicarea pe YouTube să strângă aproape 5 milioane de vizualizări. La momentul redactării acestui articol, clipul intitulat „De ce Îl iubesc pe IIsus, dar urăsc religia„, fusese deja urmărit de mai mult de 25 de milioane de ori, stârnind reacții diferite. Intenția autorului (un tânăr artist american) este cea de a face o distincție dintre religie, asociată cu ideea de ritualuri și reguli, și spiritualitate ca formă de manifestare a relației cu Iisus. „Dacă v-aş spune că Iisus a venit pentru a aboli religia? (…) Dacă religia este aşa de bună, de ce a pornit atâtea războaie. De ce construieşte biserici uriaşe, dar nu hrăneşte săracii?” se întreabă tânărul. Pe lângă critica dură la adresa unui anume fariseism contemporan – care construiește biserici luxoase, dar ignoră săracii – versurile clipului deplâng popularitatea acelei religii care plasează meritele mântuirii în responsabilitatea creștinului. „Iisus și religia sunt la poli opuși”, afirmă tânărul în poezia sa.
Cele mai bogate statistici privind lipsa de afiliere religioasă documentează situația din SUA, însă sondajele exprimă o scădere a gradului de încredere în religia instituționalizată și în România. Încrederea în Biserica Ortodoxă Română a atins la începutul anului 2013 cel mai scăzut nivel din ultimii patru ani. Conform unui sondaj realizat de Compania de Cercetare și Branding CCSB 66% dintre respondenți au „foarte multă” și „destul de multă” încredere în biserică, fiind pentru prima dată când indicatorul scade sub 70%. Mirel Palada, directorul CCSB, a declarat pentru HotNews că o posibilă explicație ține și de „o schimbare generațională”, „de un efect de laicizare care… este destul de probabil să se întâmple și în România”.
Un asemenea fenomen ar trebui să determine bisericile să evalueze în mod onest care sunt cauzele care conduc spre o asemenea formă de manifestare a spiritualității. Și mai mult de atât, să accepte ca realitate faptul că este posibil ca ele să nu fie străine de factorii care au generat o asemenea perspectivă. O recunoaște și teologul Philip Yancey, în cartea Biserica: frustrare și împlinire, atunci când afirmă că „mulţi oameni care-L resping pe Dumnezeu, resping de fapt caricatura Sa pe care le-o prezintă Biserica. De multe ori îmi doresc să putem înlătură istoria Bisericii, să îndepărtăm sedimentele şi să descoperim cuvintele Evangheliilor ca pentru prima oară. Nu toţi L-ar accepta pe Iisus – nu L-au acceptat nici în vremea Sa – dar măcar nu L-ar respinge din motive false”.
http://semneletimpului.ro/religie/cine-sunt-crestinii-care-isi-abandoneaza-bisericile.html
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 