Responsabilitatea soţului(1)

Couple wife husband man woman Efeseni 5-33

Responsabilitatea sotului crestin in viata conjugala a familiei sale.

Va urma si Responsabilitatea sotiei…

NELU BRIE: Avem aici in vedere, in mod direct si particular, relatia dintre sot si sotie cu accentul pe responsabilitatea sotului in aceasta privinta. Exista cel putin cateva temeiuri care mie imi dau indrazneala sa abordam un asemenea subiect.

Biblia vorbeste despre un asemenea subiect si nu intr-un singur loc. Vorbeste in multe locuri. Dumnezeu a stiut de la inceput ca Biblia va fi citita de oameni, ca oamenii o vor citi si unde sunt doi sau trei, si de aici incepe deja discutia publica, de la doi sau trei. Avand in vedere ca acest subiect este abordat de Sfanta Scriptura, socot ca e potrivit ca si noi sa ne aplecam asupra lui.
Pe de alta parte, aceasta tema, viata conjugala in familie, este o tema care se leaga de o dimensiune esentiala a vietii noastre de familie. Dumnezeu a creat familia asa. Ideea nu este a noastra, noi doar ne infruptam din ceea ce Dumnezeu a facut. Ideea apartine lui Dumnezeu. Prin urmare, a vorbi cum functioneaza in acord cu principiile lui Dumnezeu, ceea ce a facut Dumnezeu, nu e de loc nepotrivit. Dimpotriva, e potrivit.
Mai trebuie sa observam faptul ca aceasta retinere, aceasta pudoare in a trata asemenea subiecte vine probabil din monasticism, din sensibilitatile poate mostenite de pe linia ortodoxiei, anumite conceptii lumesti chiar din religii extra-crestine, cum ar fi cele din orient sau filosofia greceasca in care aceasta latura a vietii era considerata vulgara. Era considerata nepotrivita. Si simpla reflectare la aceasta dimensiune avietii s-a socotit a fi o intinare a mintii si o lipsa de sfintire. Cel putin in monasticism, asa s-a gandit. Prin urmare, a veni in vorba cu o asemenea tema, asta nu-i ceva sfant. Numai, aici, as vrea sa subliniez ca Biblia nu menajeaza o asemenea sfintire si nici nu o hraneste.

Facand aceste observatii, asa, de inceput, as vrea in acest fel sa justificam nu numai nevoia de a discuta acest subiect, ci si legitimitatea abordarii acestui subiect. Ca, din alta perspectiva, acuma ca pastor pot sa va spun observatii, oamenii stiu multe, mult mai multe decat banuim noi ca stim. Copii vostri, baietii vostri, fetele voastre, stiu mai multe decat banuiti voi ca stiu. Problema e ca nu le stiu bine si nu le stiu de unde trebuie. Ei le stiu din lume, le stiu de la colegii lor de la scoala care nici ei nu stiu. Le stiu de pe internet. Le stiu de la ora de educatie sexuala de la scoala unde sunt invatati in dezacord cu principiile lui Dumnezeu. Si atunci, ma intreb, n-ar fi oare vremea sa abordam subiecte pe care ar trebui sa le privim in lumina voii lui Dumnezeu si nu in lumina chipului veacului acestuia? Cred ca, da! Trecand peste acestea, tot ceea ce incercam sa spunem in aceasta seara am vrea sa fie subordonat autoritatii Cuvantului lui Dumnezeu si in acelasi timp, legat de viata noastra practica, asa cum ea este.

Acuma, ma voi adresa in mod special celor care sunt casatoriti. Din perspectiva mea, femeia este o creatie, o opera, poate cea mai complicata faptura din cate exista. Un american a scris o carte „Cum Sa Intelegi Femeia”. O carte care avea vreo 300 de pagini. Pe prima pagina a cartii scria: „Nu stiu cum sa intelegi femeia.” Si dupa aceea urmau 300 de pagini goale. Barbatii s-au prins. N-ai cum. E complicat. E foarte complicat. Cineva a spus ca femeia este ca o scoala. Incepi in clasa I. Termini clasa I, iei premiu pentru clasa I, dar trebuie sa tii minte ca exista si clasa a II-a. Si cand ai terminat cele prime patru clase, urmeaza gimnaziu. Ai terminat gimnaziu, te consideri grozav in clasa ta, numai trebuie sa descoperi rapid ca exista liceul. Iar cand dai de greu, de probleme complicate, nu trebuie sa te ingrijorezi tale. Ele fac parte din clasele superioare. Ai grija sa nu ramai repetent. Se poate repeta si anul. Ideea este ca se creste. Se creste. Cred ca si din perspectiva femeii, barbatul este ca o scoala. Cate n-avem noi, pe care nici noi nu le intelegem?

Acuma, revenind la subiectul acesta „Viata conjugala si repsonsabilitatea sotului crestin”, as vrea sa spun ca in relatie cu acest subiect, in relatia cu viata conjugala, exista cel putin trei tipuri de barbati.

O categorie sunt acei barbati care nu stiu nimic despre specificul feminin si nici nu vor sa invete. Ei se multumesc cu instinctele si ajunge. Nu stiu nimic si nici nu vor sa afle nimic.
A doua categorie este reprezentata de acei barbati egoisti care isi conduc mireasa in patul nuptial si o invata tot ceea ce ar trebui sa stie ea, ca sa-l implineasca pe el. Si, atat. Nu banuim, ci, multi sunt asemenea barbati. Egoisti. Cu asteptari. Asteapta sa fie serviti. Sotia e acolo ca sa-i implineasca lui asteptarile, ca sa nu folosesc alt cuvant.
A treia categorie este reprezentata de noi. Sa speram ca ne incadram aici. Sunt acei adevarati barbati care se cunosc pe ei insisi, se stapanesc. Virtutea infranarii poftelor este si in viata de familie. Cunosc, de asemenea, specificul feminin si dau dovada de lepadare de sine, cautand sa invete si sa se implineasca implinind. Noi, despre asta vorbim, cam in zona asta ne miscam.

Primul lucru pe care as dori sa-l spun, intrand in miezul acestui subiect, este ca relatiile conjugale in cadrul familiei, sunt darul lui Dumnezeu si nu intineaza. Deci, relatia conjugala in cadrul familiei e darul lui Dumnezeu si nu intineaza. A aparut ideaa, conceptia populara, intiparita adanc in unele cugete potrivit careia, viata conjugala pangareste sufletul. Asta0i un rau necesar. Cu cat mai rar, cu atata mai bine. Numai asa a randuit Dumnezeu sa fie pe lume oameni si n-ai ce face. Dar, asta nu se potriveste cu evlavia, nu se potriveste cu spiritualitatea. Dimpotriva, e o piedica in fata cresterii spirituale. Cine vrea sa fie mare, eventual, sa nu se insoare. Sau daca s-a insurat, sa posteasca cat de mult cu putinta. Ideea asta, cum ca viata intima e ceva ca te trage inapoi din cele duhovnicesti, are radacinile ei. Special, asta vine de la calugari care au reusit sa transmita in mediile populare ca aia care cu adevarat sunt sfinti, sunt cei separati, care stau in munte si acolo se roagasi n-au neveste samd. De aici s-a luat aceasta idee.

Pe de alta parte, ea se naste si din intelegerea gresita a unor texte cum ar fi cele legate din Exod 19 cu sfintirea: sa nu se atinga de nevasta 3 zile si inainte. Sau, chiar din 1 Samuel 21:4 in care exact aceeasi idee e cuprinsa.

Acuma, relatiile conjugale in cadrul familiei nu sunt o piedica pentru spiritualitate. Nu. Si, nici nu pangaresc curatia spirituala, duhovniceasca a sotilor. Dimpotriva, aceste legaturi sunt darul lui Dumnezeu. Ele sunt darul lui Dumnezeu. Repet, sunt darul lui Dumnezeu pentru cei casatoriti. Ca, ce iese din acest cadru, este pacat. As vrea sa vin in fata dvs. subliniind cinci argument.

1. Dumnezeu a creat viata conjugala

Dumnezeu l-a creat pe barbat asa cum ii si pe femeie asa cum ii. Asta este ideea lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat instinctul care ii apropie pe barbat si pe femeie. Asta-i darul lui Dumnezeu. Acuma, va intreb: vom acuza pe Dumnezeu ca a facut ceva spurcat? Nicidecum. Noi, poate am facut din darul lui Dumnezeu ceva spurcat, ca n-am stiut cum sa lucram cu darul lui Dumnezeu. Dar, darul lui Dumnezeu este bun.

2. Oameni ai lui Dumnezeu, sfinti, barbati pe care Dumnezeu i-a folosit au fost oameni casatoriti.

Au avut sotie, au avut copii. Lista Bibliei e lunga. Putem incepe chiar cu Adam, Avraam si atatia altii. Nici n-are rost sa mai pomenim. Deci, faptul ca acesti oameni au fost casatoriti si au avut copii, nu i-a descalificat inaintea lui Dumnezeu ca statut de oameni sfinti. Citim ca Avram s-a jucat cu Sara.Acolo este o expresie foarte frumoasa, un eufemism acest ‘s-a jucat’. Sa nu va inchipuiti ca s-a jucat cum se joaca pruncii. E un eufemism, de unde regele pagan si-a dat seama ca astia-s casatoriti.

3. Biblia chiar declara ca viata conjugala eeste darul lui Dumnezeu.

Spre ex. Proverbe 5:18 – Izvorul tău să fie binecuvântat şi bucură-te de nevasta* tinereţii tale. ¹⁹ Cerboaică* iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei! Ca in Eclesiastul 9:9 sa spuna – Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti in tot timpul vieţii tale deşarte, pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare în această vreme trecătoare, căci aceasta îţi este partea în viaţă, în mijlocul trudei cu care te osteneşti sub soare. Sau, Cantarea Cantarilor, ce este Cantarea Cantarilor? Este un poem al familiei care reflecta inclusiv viata conjugala din cuplu casatorit. In Cuvantul Sau, apoi, Domnul nostru Isus n-a interzis casatoria. Dimpotriva, El a zis – De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa. Marcu 10:7 Putea citi ‘va avea relatie conjugala’, viata intima cu sotia sa si cei doi vor fi un singur trup. Nu mai sunt doi, ci un singur trup. Si ce ce a impreunat Dumnezeu…. Cine a impreunat asta? Dumnezeu! …omul sa nu desparta. Deci, iata, asta e darul lui Dumnezeu. Asta e voia lui Dumnezeu.

Pavel, apoi, a vorbit deschis pe textele acestea. Avem textul din 1 Corinteni capitolul 7. Cum credeti ca a fost citita epistola lui Pavel 1, in biserica din Corint? Public. Pavel a spus: „Iata cum trebuie sa fie.” Sa nu va lipsiti unul de altul, de datoria de soti decat prin buna invoiala sa va indeletniciti cu postul si cu rugaciunea. Altfel, apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să** nu vă ispitească Satana din pricina nestăpânirii voastre. Tine-ti minte, deci, foarte clar se scrie in Biblie. Asa ca, aceste sensibilitati care mai degraba ascund in cel mai fericit caz , un fel de pudoare, ar trebui date la o parte. Si sa lasam loc rostirii voii lui Dumnezeu si in acest sensibil domeniu al vietii noastre.

Al doilea lucru, dupa ce am vazut ca relatiile conjugale in cadrul familiei sunt darul lui Dumnezeu si ele nu aduc pangarire sufletului, in al doilea rand, as vrea sa spun ca viata conjugala este reglementata de Dumnezeu in Biblie. Ca Dumnezeu are ceva de spus pentru asta. Dumnezeu, cand face omului un dar, ii spune si cum sa-l foloseasca. In privinta aceasta, avem mai multe texte in Biblie, spre ex. Geneza 2:24 la care am facut referinta. Proverbe 5:15-20. 15 Bea apă din fântâna ta şi din izvoarele puţului tău. 16 Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă râurile pe pieţele de obşte? 17 Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lângă tine. 18 Izvorul tău să fie binecuvântat şi bucură-te de nevasta* tinereţii tale. 19 Cerboaică* iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei! 20 Şi pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o* străină şi ai îmbrăţişa sânul unei necunoscute? – Ce spune aicea, practic? Asa, intr-o metafora superba? Asa, ca sa vorbesc pe sleau: Fii atent sotule, ca sa implinesti nevoile sotiei tale. S-ar putea intr-o zi sa-ti intoarca spatele si sa gaseasca pe altul. Asta vrei sa patesti? Asa ar trebui citit. Fii atent. Fii sensibil. Vorbeste-i la inima. Comporta-te in asa fel incat sa fii pentru ea iubitul ei. Si sa nu simta nevoia sa se odihneasca la alt san. Asa ar trebui citit.

Apoi, Cartea Cantarea Cantarilor, v-as intreba: care este oare tema acestei carti? Cum ar trebui citita cartea aceasta? Cineva a zis: Este vorba despre relatia dintre Dumnezeu si poporul Sau. Altul, a venit si a interpretat Cristologic. Este Hristos si biserica. Ba, am auzit ca intr-o adunare undeva asa, nu va mai spun pe unde, s-ar fi facut un studiu biblic joi seara pe Cantarea Cantarilor. Interpretarea acestei carti a fost o interpretare Cristologica. Mirele sau Solomon, acolo, este Domnul Isus, si Sulamita este biserica. Se gandea sa faca tot felul de corespondente spirituale intre acele imagini si relatia duhovniceasca. Va dati seama acuma, ce jenant pana la urma. Pai, ce sa insemne partile anatomice ale Sulamitei si si cum gasea asa ceva, cu totul nepotrivit. Acolo, in cartea asta, nu-i altceva decat poemul familiei. Ce ar trebui sa stie sotul, ce ar trebui sa stie sotia, cum sa se poarte intre ei. Asta-i acolo. Etica acestor relatii este acolo. Si ce frumos se incheie. Acum, dupa ce ei s-au infruptat din fructul casatoriei, si au trait bucuria binecuvintarii lui Dumnezeu, se uita inspre noua generatie si zic: „Avem o sora mica. Inca nu se stie ce va fi. E copil. Si da un detaliu acolo ca-i copil. Ce va fi cu ea cand va fi mare? Va fi usa? Va fi zid? Si de aici a inceput educatia noii generatii. Deci, asta-i acolo. Relatia dintre sot si sotie cu preocuparea ca experienta acumulata si invatatura acumulata sa fie predata viitoarelor generatii. Este foarte frumos. Eu asa mi-as propune sa interpretam Cantarea Cantarilor. Asta, oricum, n-ar prea trebui citit in biserica, cel putin unele pasaje.

Diferente

Cu acordul dvs., de fapt nu va spun un lucru nou, ca intre barbat si femeie exista diferente. Exista asemanari, dar exista diferente. Si aceste diferente, in mod deosebit, as vrea sa le surprindem ca diferente in comportamentul intim. Aceste diferente nu au menirea de a ne incurca, a stanjeni implinirea. Ci dimpotriva, menirea lor este sa completeze aceste diferente practicsunt comlpementare, potrivesc dar la nevoie. Sau nevoie la dar. Exista cel putin patru zone in care se contureaza diferente. Orientarea- cum e orientat barbatul, cum e orientata femeia. Aspecte apoi legate de felul in care raspunde barbatul sau femeia. Apoi, chestiuni care tin de natura nevoilor. Cum e configurata nevoia pe care o are sotul si sotia. Si, foarte important acest lucru, felul in care raspunde. Imi permiteti sa folosesc cuvantul ‘raspuns sexual’? Nu stiu altul. Urmeaza cinci principii: Principiul datorie, principiul stapanirii reciproce, principiul acordului reciproc, principiul frecventei regulate si principiul razboiului spiritual.

(Pana la minutul 24, mai sunt aprox 56 de minute din mesaj)

La minutul 56 – Responsabilitatea barbatului pentru intimitatea conjugala a familiei (catvea aspecte practice, 10 lucruri de care ar trebui sa tina seama).