Într-o zi, de dimineaţă
-Zi de mare sărbătoare-
Un creştin mergea grăbit
Spre casa de adunare…
Şi cum merge-aşa gândind
La cât de minunat va fi
În casa Domnului…deodată
Cu un vecin se întâlni…
„Să-ţi fie dimineaţa bună
-Îi spuse omul cuviincios-
Dar unde ai plecat vecine
De te-mbrăcaşi aşa frumos?”
„Şi ţie-o dimineaţă bună
Să-ţi dăruiască Cel de sus…
Mă duc la casa de-nchinare
Să mă-ntâlnesc cu-al meu Isus!
Dar sunt grăbit…n-am timp de vorbă…
Nu vreau să-ntârzii nicidecum!”
Şi a plecat cu zor creştinul
Lăsându-l pe vecin în drum!
Priveşte omu-n urma lui
Cu-n zâmbet trist…de i-ar fi spus
Poate-ar fi mers şi el acolo
Să-L întâlnească pe Isus!
Creştinul nostru plin de zel
Aproape-aleargă…deodată
Îi pare că aude-un Glas:
„Eu sunt Stăpân şi Domn şi Tată
Şi v-am iubit atât de mult…
O, ştii aceasta…ştii prea bine
De ce nu spui celor din jur
Şi o ţii numai pentru tine?
Eu te-am ales din mii şi mii
Tu să lucrezi în via mea…
Lucrează deci şi spune lumii
De jertfa şi iubirea Mea!”
Se-opreşte-nmărmurit creştinul…
O, a greşit…şi-i pare rău…
Se-ntoarce-acum cu paşi grăbiţi
Să caute pe vecinul său…
E tot acolo…trist, stingher
Parcă aşteaptă o minune
Când iată pe creştin că vine
Îl prinde-n braţe şi îi spune:
„E sărbătoare azi vecine…
Aş vrea să-ţi pun o întrebare:
N-ai vrea să te-ntâlneşti cu Domnul?
N-ai vrea să vii la adunare?”
Vulcan-22-07-2016 Maria Luca
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 