Undeva, pe-al istoriei drum
S-a pierdut neştiută iubirea…
Acolo, ascuns într-un colţ
Îi strigă ecou-amintirea…
Uneori se ridică un suflet
Şi-ncepe s-o caute timid
Dar inima-i rece, opacă
Şi dorul din suflet…arid.
În jur e-ntuneric şi ceaţă
Şi umbre ce-şi caută un rost…
Imaginea fadă a vieţii
A ceea ce-odată a fost…
În ochii ce caută spre ceruri
Acum e-o tristeţe ce doare
Căci ura şi banul şi fala
Aduce în om nepăsare…
Şi totuşi un zvon mai străbate
În ceasuri târzii omenirea:
„Trezeşte-te lume cât nu e târziu
Nu simţi că lipseşte…IUBIREA?”
Vulcan-30-06-2017 Maria Luca
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 