Mai iartă Doamne slăbiciunea mea
Şi-al meu păcat ce mă apasă greu…
Mi-e dor de pacea ce-o simţeam odată,
De dragostea dintâi din Dumnezeu…
An străbătut Părinte cale lungă
Şi m-au rănit mulţimile de spini…
Veşmântul alb acum s-a murdărit
Căci m-au atins în trecere străini…
Sunt obosit, suspin şi plâng amarnic
Căci dorul după Tine ţipă, doare…
Te chem îngenuncheat la poala crucii
Credinţa să-mi măreşti…să-mi dai salvare…
Priveşte către mine…mă atinge
Şi fă din mine Tată ce vei vrea
Dar iar Te rog din inima fierbinte
Mai iartă Doamne slăbiciunea mea!
Vulcan-15-09-2016 Maria Luca
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 