
Dă-mi mâna iubite…e timp de-nchinare
Când ceru-şi trmite un sol pe pământ…
Nu-i simţi adierea? Nu ştii cât de mare
E dragostea Celui ce-I Veşnic şi Sfânt?
Ascultă ce tainic Divinul şopteşte
Prin vântul ce-adie…prin stele sclipind…
Ne spune din nou ce mult ne iubeşte
Când iar ne oprim pe drum, şovăind…
Priveşte în jur…e Tatăl în toate
Ascuns cu iubire în tot ce-a creat…
Ne-ntâmpină zilnic prin daruri lăsate,
Prin raza de soare şi ceru-nstelat…
Ce har minunat să fim împreună…
În clipe ferice sau grea încercare
Să ştim că ne-aşteaptă o lume mai bună…
Dă-mi mâna iubite…e timp de-nchinare!
Vulcan-26-10-2016 Maria Luca