Mă iartă Tată pentru timpu-n care
Am fost departe de a Ta iubire
Iar pașii mei au rătăcit pe calea
Ce mi-a adus suspin, nefericire…
Mă iartă pentru gîndul ce-n ascuns
A cărcotit și a cerut mai mult
Deși-mi erai alături…mă vegheai
Cum o făceai și-n vremuri de demult…
Mă iartă Tată pentru vorba care
Mai mult a dărâmat decât zidit
Când, întristat de propria-mi trăire
Parcă-am uitat ce-nseamnă-a fi iubit…
Mă iartă pentr aripa ce-i frântă
Și pentru ruga ce-am uitat a spune,
Pentru lumina ce-am ținut ascunsă
Și n-am lăsat-o-n ploaie peste lume…
Acum, când am pășit peste un prag
Cu-a mea povară plină de păcate
Te rog cu umilință, cu ardoare
Mă iartă Tată pentru tot și toate!
Vulcan-02-01-2017 Maria Luca
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 