Să merg pe drumul vieții mereu cu fruntea sus…


Să merg pe drumul vieții mereu cu fruntea sus
Chiar dacă uneori de lacrimi sunt răpus…
Acesta-i țelul meu…dorința cea mai mare
Să fiu lumină-n noapte și-n lume să fiu sare…
Și vreau prin versul meu să fiu o adiere
Ce-aduce-n suflet pace și-n inimă putere
Iar în momente grele când viața e pustie
Să fiu chiar eu, iubirea…izvor de apă vie…
Să fiu acum când iarna ne-a troienit și viața
O rază caldă, blândă ce-aduce dimineața…
Să fiu parfum de cetini ce sufletu-nfioară
Prin versul meu să fiu în viață…primăvară!

Vulcan-10-01-2017

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.