Călător sunt Doamne…

Călător sunt Doamne…călător în lume
Când bătut de vânturi…când udat de ploi…
Haina ce odată îmi era curată
Azi e zdrențuită, plină de noroi…

Într-o zi, Părinte rătăcit-am calea
Captivat de lume și a ei plăceri…
Alergam bezmetic pentru trupu-acesta
Să îi dau un nume, faimă și averi…

Nu știam că totul e deșertăciune…
Nu știam că totul e goană după vânt
Că la sfârșit de cale nimic nu voi avea
Doar pumnii ce sunt goi și sufletul înfrânt…

Dar, slavă Ție, Doamne că veșnic m-ai iubit
Cum nimeni, niciodată nu m-a iubit vreodată
Chiar și atunci când eu Te întristam Părinte
Tu m-ai vegheat mereu cu dragoste de Tată…

Și-ai hotărât o zi să mă întorc la Tine
M-ai ridicat din groapa de moarte și păcat
Piciorul mi l-ai pus pe Stânca Mântuirii
Mi-ai dat un duh de pace…m-ai binecuvântat!

Călător sunt Doamne…călător în lume
Dar îmi ești alături și mă sprijinești…
Prieten credincios…Sfântă Călăuză
Mulțumesc Părinte că mă mai iubești!

Vulcan-15-02-2017      Maria Luca