Mă iartă Tată pentru iarna care
S-a cuibărit adânc în pieptul meu…
Mă iartă pentru plâns, îngrijorare
Și pentru drumul ce îmi pare greu…
Mă iartă Tată pentru ruga stinsă
Ce-i doar o șoaptă și-i așa de rară…
Mă iartă pentru lacrima prelinsă
Când valuri bat și vânturi mă-nfioară…
Mă iartă Tată pentru nepăsarea
Ce uneori în cuget se ascunde…
Mă iartă pentru pasul și umblarea
Ce-au rătăcit cândva către niciunde…
Te rog acum, în ceas de cercetare
Alungă iarna din inima mea…
Mi-e dor de primăvară și culoare
Mi-așa de dor Isus de pacea Ta!
Vulcan-10-03-2017 Maria Luca
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 