Întoarcerea

Te-ai încrezut în oameni..te-ai încrezut în soartă
Și n-ai privit spre ceruri să-L vezi pe Creator…
În inima de gheață n-a înflorit iubirea
Și aripi niciodată nu ai deschis spre zbor…

Ai strâns averi și faimă…ți-ai construit palate
Și te doreai mai sus pe scara de valori
Dar vai, lăuntrul tău era așa de negru
Că într-o zi chiar tu ai prins să te-nfiori…

Și-atunci, pentru o clipă ai vrut să te oprești
Și ai privit în urmă dar urma s-a pierdut…
În pumnii ce odată musteau de bogăție
Era deșertăciune și goană după vânt…

Cu ochii plini de lacrimi…cu sufletul flămând
Ți-ai ridicat privirea spre cerul Celui Drept
Și-ai auzit o Voce ce-n taină ți-a șoptit
”O, vino fiu iubit! De-atâta timp te-aștept!”

Ce sfântă fericire…ce har nemărginit
Să poți gusta Iubirea cea sfântă și curată…
Să vii cu mulțumire în fiecare zi
Căci ai în cer un Prieten, un Împărat și Tată!!!

Vulcan-12-03-2017     Maria Luca