La poarta sufletului meu
Sosi grăbit un gând hoinar
Născut din doruri neștiute
Trăite poate în zadar…
S-a furișat cumva, stingher
Când într-o clipă n-am știut
Că poarta sufletului meu
Era deschisă spre trecut…
Și gândul aducea cu el
Un mare semn de întrebare:
”Cum era oare viața ta
De-ai fi ales un ”țel” mai mare?”
O, gând viclean…de ce aduci
Atâtea îndoieli cu tine?
Te du departe…viața mea
Eu o iubesc cum e…știi bine!
Pleacă departe…în pustii
Și pe la mine niciodată
Să nu mai vii căci drumu-i frânt
Și poarta este încuiată!
Vulcan-02-05-2017 Maria Luca
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 