Mă iartă Doamne pentru gândul sumbru
Ce încă rătăcește-n mintea mea…
Mă iartă pentru teama ce m-apasă
Și-mi ține încleștată inima…
Mă iartă Tată pentru rugăciunea
Ce n-am rostit în ceas de cercetare…
Mă iartă pentru cântul ne-cântat
În zilele de har și sărbătoare…
Mă iartă Doamne pentru-atâtea lacrimi
Ce fără rost s-au scurs și m-au durut…
Mă iartă pentru pâinea ne-mpărțită
Când cel de lângă mine n-a avut…
Mă iartă Tată pentru vorba dulce
Ce a rămas tăcută în ungher…
Mă iartă pentru lucrurile toate
Ce nu le merit, totuși Ți le cer…
Atât de slabă mi-e ființa Doamne
Dar dragostea din mine zilnic crește
De-aceea iar, Te rog cu umilință:
”Mă iartă Doamne și mă curățește!”
Vulcan-14-09-2017 Maria Luca
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 