Autor: Biserica Maranata Vulcan

Dacă atunci când te priveşti în oglindă sau te analizezi prin introspecție, primele gânduri care îţi trec prin minte sunt negative, legate de eşecurile tale, de minusurile şi de defectele pe care le ai, înseamnă că nu ai reuşit să te accepţi aşa cum eşti, lucru care te-ar putea împiedica să te dezvolţi ulterior. Sigur, unele persoane sunt motivate să devină mai bune, atunci când se privesc cu ochi critici, dar o astfel de atitudine poate crea şi frustrări, lăsându-ţi impresia că nu eşti şi nu vei fi niciodată suficient de bun pe cât ţi-ai dori.

Pentru a te putea simţi mult mai bine în propria piele, trebuie să începi să lucrezi cu tine însuţi pentru a învăţa să te accepţi aşa cum eşti. Această acceptare nu este o auto-limitare însă, ci o conştientizare şi o „îmbrăţişare” a tot ceea ce te defineşte, incluzând atât calităţile, dar şi defectele, ce te va ajuta în timp să transformi slăbiciunile în puncte forte şi chiar să le îmbunătăţeşti pe cele deja puternice, ori să dezvolţi noi abilităţi. Acceptarea este de fapt un mod de a trăi în prezent, fără a te raporta la trecut sau la viitor, subliniazăHow Stuff Works.

Iartă-i pe cei care ţi-au greşit! Toate sentimentele negative pe care le acumulezi şi pe care le păstrezi în interior atunci când ceilalţi te-au dezamăgit te împiedică să te bucuri cu adevărat de existenţa ta şi îţi pot periclita chiar şi sănătatea. Iertarea pare simplă „în teorie”, dar este mult mai dificilă „în practică”, însă există strategii care te pot ajuta să găseşti o cale de împăcare. În plus, ai o mulţime de motive să îl ierţi pe cel care ţi-a greşit.

De asemenea, iartă-ţi propriile greşeli. Poate încă te mai învinovăţeşti pentru oportunitatea pe care ai lăsat-o să îţi alunece printre degete, pentru cuvintele aprige pe care le-ai spus unui apropiat sau pentru un lucru rău pe care l-ai făcut. Însă aşa cum ai învăţat să îi ierţi pe cei care ţi-au greşit, învaţă să te ierţi şi pe tine însuţi.

Un alt pas important este legat de fixarea unor obiective fezabile. Stabilirea unor ţeluri este extrem de importantă pentru dobândirea bunăstării personale, însă atunci când acestea sunt imposibil de realizat, nu faci altceva decât să îţi alimentezi sentimente negative şi te vor determina să te simţi dezamăgit de tine însuţi. O metodă eficientă pentru a-ţi fixa obiectivele este tehnica SMART, prin care poţi evalua dacă ţelurile tale sunt specific şi concret formulate, măsurabile, accesibile sau tangibile, realiste şi cât timp îţi consumă realizarea acestora.

Păstrează-ţi integritatea, este sfatul Tarei Springet, psihoterapeut şi autoarea mai multor cărţi de self-help, într-un articol pentru Beliefnet. Cinstea, corectitudinea, onestitatea şi buna credinţă te ajută la construirea bunăstării interioare şi au puterea de a te face să devii mult mai fericit în propria-ţi piele.

Nu-ţi pierde speranţa! Oricât de dificile ar fi momentele prin care treci şi oricât de mult acestea îţi întunecă judecata, te frustrează şi te fac să te simţi dezamăgit de propria-ţi persoană, adu-ţi aminte că la capătul fiecărui tunel se află o luminiţă, subliniază The Change Blog. Speranţa este un dar preţios pe care nu ar trebui să îl ignori, iar păstrarea unei atitudini pozitive asupra lucrurilor te va ajuta să vezi şi „partea plină a paharului“.

Nu în ultimul rând, alocă-ţi timp pentru toate activităţile plăcute pe care îţi doreşti să le faci. O carte bună, un film interesant, o plimbare prin parc sau orice altă îndeletnicire pe care o adori îţi poate lua gândurile de la problemele care te apasă, dar te ajută să consolidezi bunăstarea interioară.

http://semneletimpului.ro/

Un nou studiu publicat în revista de specialitate Journal of Communication sugerează că separarea geografică în cuplu poate aduce beneficii importante în relație, contrar opiniei generale care citează expresia „ochii care nu se văd se uită”.

Un nou studiu publicat în revista de specialitate Journal of Communication sugerează că separarea geografică în cuplu poate aduce beneficii importante în relație, contrar opiniei generale care citează expresia „ochii care nu se văd se uită”.

Cercetătorii Crystal Jiang de la Universitatea din Hong Kong și Jeffrey T. Hancock de la Universitatea Cornell au realizat un experiment pentru a compara nivelul de profunzime al relațiilor la distanță, față de cele obișnuite. Ei au rugat mai multe cupluri de tineri heterosexuali să țină un jurnal al interacțiunilor lor. Jumătate dintre cupluri locuiau împreună, iar jumătate locuiau separat de aproximativ 17 luni. Experimentul a arătat că cei implicați în relații la distanță comunicau mai rar, dar mai profund, față de ceilalți.

Cuplurile angajate în relații la distanță au tins să de descopere mai mult în fiecare convorbire și să idealizeze răspunsurile partenerului la fiecare informație nouă. De asemenea, petreceau mai mult timp la fiecare convorbire, față de cuplurile care locuiesc împreună, comunică mai des, dar mai puțin. Cercetătorii sunt de părere că asemenea dezvăluiri personale și idealizări ale partenerului sunt adevărate structuri de construcție pentru intimitate. Așadar nu au fost surprinși să descopere că jurnalele celor implicați într-o relație la distanță reflectau mai multă satisfacție, decât ale celorlalţi. „Aceste cupluri depun mai mult efort în a comunica afecțiunea și intimitatea, iar eforturile lor au rezultate”, a declarat Jiang, conform Time. Cuplurile care locuiau împreună, deși se vedeau mult mai des și comunicau mult mai des, nu se străduiau la fel de mult pentru relație și erau foarte realiști în ceea ce privește răspunsurile primite de la partener. Și studiile anterioare arătau că relațiile la distanță se concentrau foarte mult pe înțelegere reciprocă și încredere mutuală, în timp ce relațiile apropiate din punct de vedere geografic puneau mai mult accent pe ajutorul practic și pe prezența în timpuri de restriște, ca liant al unei prietenii adevărate.

În ciuda rezultatelor care ar putea promova distanța în relațiile de cuplu, studiul are câteva limitări foarte importante. Este un studiu realizat pe un eșantion de doar 63 de cupluri, în care partenerii au o vârstă medie de 21 de ani, sunt studenți care abia au intrat la facultate și „foarte îndrăgostiți”. Cel mai probabil studiul nu ar avea aceleași concluzii dacă ar fi analizate cupluri căsătorite, la diverse etape din viață și eventual cu unul sau mai mulți copii de întreținut. Statisticile realizate pe teritoriul Statelor Unite arată că dintr-un total de 14 milioane de cupluri implicate în relații la distanță, doar 3,75 de milioane sunt cupluri căsătorite, adică aproximativ 2,9% dintre toate cuplurile căsătorite din SUA. De accea concluziile acestui studiu, deși încurajatoare pentru tinerii implicați în relații la distanță, nu pot fi generalizate.

Există mai multe probleme în relațiile la distanță care fac ca acestea să fie considerate ca imposibile de întreținut. O parte dintre aceste probleme pot fi rezolvate, dar rămân și lucruri care pot duce la distrugerea relației. Statisticile realizate de Center for the Study of Long Distance Relationships arată că 40% dintre aceste relații se termină cu o despărțire definitivă, în cele mai multe cazuri (70%) din cauza unor schimbări neprevăzute. În medie, majoritatea oamenilor implicați în astfel de relații tind să fie despărțiți de o distanță de cel puțin 130 km, pentru 4, 5 luni de zile. După această perioadă majoritatea cuplurilor se despart. În această perioadă tind să se viziteze de cel mult de 2 ori pe lună și să vorbească la telefon cel puțin o dată la trei zile.

Una dintre greșelile pe care le fac cei implicați în astfel de relații este să se izoleze de prieteni și de societate, în timp ce așteaptă întoarcerea persoanei iubite. Aceste cupluri nu pot rezista dacă partenerii nu găsesc o cale să își ducă mai departe viața separat și în același timp să rămână optimiști cu privire la viitorul relației. O altă problemă este pierderea încrederii în persoana iubită. Deși nu există studii care să sugereze că cei implicați în astfel de relații sunt mai predispuși la a înșela decât cei care locuiesc împreună, este foarte greu să împiedici mintea să nu creeze astfel de scenarii care sădesc îndoiala în inimă. O a treia greșeală este evitarea discuțiilor problematice. Este foarte tentant ca atunci când în sfârșit cei doi se văd față în față sau vorbesc la telefon să încerce să uite de griji pentru a nu strica puținul timp petrecut împreună. Un acest tip de comportament nu va duce decât la agravarea problemelor nediscutate până când vor refula, foarte probabil într-un moment în care rezolvarea lor nu va fi imediat posibilă, ceea ce va duce la și mai multă frustrare și poate chiar renunțare.

http://semneletimpului.ro/