Intuiesc deja că unora nu le pică bine ceea ce scriu astăzi, dar precizez de la început că nu scriu acuzativ, nu vreau să pretind nici că deţin singurul punct de vedere corect. Vreau doar să trag un semnal de alarmă important pentru cei care vor să ducă o viaţă cât mai sănătoasă mental şi implicit şi la celelalte capitole.

În primul rând ţin să afirm că nu văd televizorul ca pe ceva diabolic, rău în sine, nici nu văd „drăcuşori la fiecare buton de pe telecomandă” cum spunea cineva. Văd televizorul ca pe o piesă electronică de mare fineţe, de tot mai mare fineţe, care era cât pe ce să reprezinte un pas spre evoluţie dar nu a fost să fie. De altfel televizorul este un instrument , dispozitiv sau cum vreţi să îl numim, care ne poate îmbunătăţi calitatea vieţii în anumite situaţii.

Apoi vreau să specific că, văd televizorul ca pe unul din cele mai mare pericole când discutăm de războiul asupra minţii umane. Îl văd aşa pentru că este folosit incorect, iraţional, fără ca măcar majoritatea oamenilor să bănuiască că de acolo le poate veni nenorocirea.  Pentru cei care vor să afle în detaliu ce pericole se ascund in spatele televiziunii le recomand cu încredere cartea doctorului Virgiliu Gheorghe – Efectele televiziunii asupra mintii umane care se găseşte uşor de cumpărat la o căutare pe internet. O carte scrisă foarte bine de un om temător de Dumnezeu, fără extremisme religioase ci echilibrat şi ştiinţific.

Pericolul nu stă în aparat ci în transmisiunile care pot fi recepţionate cu acele aparate. Cei care conduc astfel de imperii mediatice au astfel în mână puteri extraordinare. Societatea este efectiv modelată prin aceste mijloace. Ca exemplu vă dau folosirea lor in scop comercial unde oamenii sunt convinşi să cumpere diferite produse. Aparent, este o piaţă a reclamei şi nimeni nu te obligă să cumperi ceva. Dacă un om matur priveşte o reclamă poate alege să cumpere sau nu acel produs. Deşi în reclame se foloseşte foarte multă psihologie (la crearea lor) şi intenţia comerciantului este de a te convinge să achiziţionezi de la el trebuie să admitem că un om matur poate alege încă. Asta e valabil pentru reclama convenţională, în care aceasta e făcută cu respectarea anumitor reguli. Însă condiţia este ca privitorii să fie maturi şi echilibraţi (ceea ce nu e prea convenabil pentru televiziuni). Lucrurile se schimbă însă când e vorba de oameni inculţi, copiii, categorii de oameni imaturi etc. Dacă priveşte spre exemplu un copil reclama pentru ciocolata „x” atunci lucrurile se schimbă, mintea lui nu are capacitatea să ia o decizie corectă. Dacă priveşte reclama de la bere un alcoolic iar situaţia e dramatică, mintea lui nu e capabilă de decizii echilibrate.

Mai mult, tot comercial discutăm, despre reclamele care nu sunt „convenţionale”. Tot mai multe corporaţii plătesc sponsorizare diferitor filme. Pe gratis nu o fac, la un moment dat, un moment de maximă încărcătură psihică, va apărea acolo detaliul care le poate creşte vânzările serios. Asta e reclamă neconvenţională. Exemplu: Film western, acţiune prelungită, arşiţă, secetă, nisip, soare, împuşcături, buze uscate, decolteuri, sânge şi după ce se termină de împuşcat, eroul ia o sticlă de o anumită băutură (răcoritoare sau alcoolică) de pe care curg picături de apă, că e de la rece, şi o dă cu o sete şi o poftă nedescrisă pe gât. Efectul e garantat. Asta e reclamă neconvenţională.

Dincolo de partea comercială, convenţională sau nu mai există şi partea manipulativă. Televiziunea transmite principii şi valori în funcţie de scopurile fiecărui trust de presă. Priviţi la consumatorii de televiziune şi veţi reuşi repede să le identificaţi valorile în funcţie de porturile TV preferate. Televiziunea reuşeşte să schimbe mintea umană pentru că tehnic e la îndemână. S-au făcut sute de experimente pe acest subiect, validate ştiinţific, care dovedesc că suntem „dramatic” influenţaţi de televiziune. Da, chiar şi de televiziuni care sunt considerate „ştiinţifice” sau despre ştiinţă. Întrebarea este : ce informaţie ne transmit? Ce vor să ne înveţe?

Generaţiile actuale sunt din ce în ce mai „alterate” de televiziune. Generaţii crescute cu desene de la vârste fragede, desene animate care sunt preponderent violente, monstruoase, demonice. Priviţi la jucăriile care există, la figurinele pe care le preferă copiii, la jocurile pe care le preferă. Nu se mai caută jocuri de echipă, de mişcare, unde câştigă personajul pozitiv. Se caută cele cu monştri, sânge, drăcuşori de toate felurile, unde cel rău este câştigătorul, unde se omoară, împuşcă, taie unde se folosesc puteri supranaturale etc.

Priviţi la cât de mult a educat „episodul telenovele” generaţia de azi.Cum stăm la divorţuri şi cum în foarte multe familii se trăiesc telenovelele vizionate după revoluţie la ceva vreme. E dezastru, e produsul educării prin televiziune. S-a transmis un mod de a fi, o variantă la trăirea corectă. Am fost educaţi să trişăm, să acceptăm curvia, să ne mulţumim că ne putem despărţi uşor, să facem avorturi, să facem excese etc.

http://www.filedinjurnal.ro/