Duhul Sfânt – Descoperitorul


Duhul Sfânt – Alte roluri în procesul de consiliere creştină

Unul din aspectele prezente la aproape fiecare caz de consiliere este ascunderea adevărului de către client. Când nu ai toate datele problemei sau când eşti dus pe piste greşite, pierzi ca terapeut mult timp până ajungi să atingi adevărata problemă.  Experienţa în consiliere îţi oferă după o vreme ceva abilităţi în plus în a dejuca pistele false, însă tot rămâne un risc destul de mare să mergi pe lângă problemă o perioadă mare de timp.

Oamenii nu ascund întotdeauna problema intenţionat. De fapt, cele mai multe ascunzişuri intenţionate sunt în primele şedinţe până se construieşte o relaţie de încredere terapeut-client, dar unele probleme sunt pur şi simplu ascunse în trecut. Unele aspecte au fost aşa de dureroase încât mintea le-a împachetat bine şi le-a ferecat din dorinţa de a evita suferinţa (lucru întâmplat frecvent la abuzuri fizice, sexuale, emoţionale). În cazurile abuzurilor sexuale de exemplu, care de regulă sunt făcute de apropiaţi, creierul omenesc nu are capacitatea de fiecare dată să găsească o logică la ce s-a întâmplat, pentru că o persoană dragă, de încredere, ajunge să abuzeze. Asta e greu de înţeles aşa că unele din trăiri sau amintirea acelui episod cu totul este „aruncată” undeva în inconştient din dorinţa de a reduce sau elimina suferinţa. În asemenea cazuri clientul însuşi are  probleme în a stabili adevărul pentru că informaţia nu este accesibilă.

Aşa că unul din factorii care fac lumină la acest aspect este experienţa profesională care te ajută să depistezi repede că ceva nu este în regulă. Alt factor este cunoaşterea umană, a gesturilor, mimicii, a limbajelor nonverbale şi paraverbale în general. O astfel de cunoaştere vine în urma citirii dar şi în urma experienţei de lucru cu oamenii şi este extraordinar de utilă dar este şi limitată. Îţi descoperă că e ceva ascuns dar nu şi ce este ascuns. Aşa că de aici încolo dacă e vorba de o minciună sau un ascunziş intenţionat, poate fi confruntat clientul, iar dacă e ceva ascuns fără intenţie oamenii apelează la mijloace de „cercetare” cum ar fi hipnoza ca să afle ce e în spate.

În acest punct eu ca şi consilier creştin am experimentat un alt rol al Duhului Sfânt în consiliere şi anume rolul de descoperitor sau luminător. Personal nu sunt de acord cu toate ramurile sau aspectele psihologiei, unele din practici le consider periculoase şi una din practicile periculoase o consider a fi hipnoza (nu am loc de explicaţii aici) aşa că nu pot folosi ceva ce nu am libertatea ca şi creştin să folosesc, dar nici nu am avut nevoie pentru că Duhul Sfânt a făcut această lucrare în cazurile în care a fost nevoie.

În Scriptură, Domnul Isus Hristos,  le spune ucenicilor că Duhul Sfânt le va descoperi anumite lucruri pe care ar trebui să le ştie. În acel pasaj este vorba de aspecte privitoare la sfârşitul lumii, dar este surprins rolul de descoperitor foarte bine. Darul acesta de a îţi fi descoperite lucruri ascunse este foarte preţios în consiliere pentru că scurtează mult suferinţa şi procesul de consiliere. Bineînţeles că unii fac teatru cu descoperirile lor şi atâţia oameni se laudă că au descoperiri că nu mai ştii pe cine să crezi. Nu apreciez asemenea comportamente. Dumnezeu a dat daruri oamenilor în vederea slujirii altora nu în vederea laudei personale şi  întotdeauna darurile oferite oamenilor trebuie să servească unui scop altruist. Aşa că în viaţa consilierilor creştini dedicaţi apare un asemenea dar, deşi nu se vor lăuda cu el, ci pur şi simplu vor lucra cu ceea ce Dumnezeu le descoperă.

Descoperirea făcută de Duhul Sfânt este foarte utilă consilierului dar este mult mai utilă clientului care vrea să scape de o stare neplăcută în care se află. Luminarea Duhului Sfânt deci, nu are ca beneficiar doar pe consilier ci descoperirea făcută e strict în beneficiul clientului, consilierul nu se poate lăuda în afară cu descoperirea primită pentru că procesul de consiliere e unul confidenţial prin contract. Cine vrea să se laude cu descoperirile primite şi să primească laude pentru ele direct sau indirect, să nu se facă consilier.

Exemplu: Marius (nume fictiv) a venit la consiliere pentru că avea conflicte cu oamenii (părinţi, colegi, profesori, rude) se inflama repede, era nervos si bătea des cu pumnul în pereţi. Era agitat mai mereu, nu dormea bine, nu mai putea învăţa şi a venit la consiliere. Analize medicale ok, trecutul nu părea să arate incidente generatoare de astfel de probleme, pornografie nu, alcool nu aşa că mă aflam în dilemă. În a patra şedinţă, cineva a venit sub geamul cabinetului să aştepte autobuz şi a început să fumeze. Avea să fie descoperirea Duhului Sfânt pentru că Marius folosea etnobotanice şi nimeni nu ştia. Sunteţi dezamăgiţi nu e aşa. Vă aşteptaţi la descoperiri senzaţionale, cu voci din cer care să şoptească, dar descoperirile care vin din partea Duhului Sfânt în mintea unui om care e locuit de El nu sunt cu trăsnete şi fulgere, sunt pur şi simplu naturale, normale aş putea zice. Vedeţi, descoperirea aceasta în cazul meu nu e deloc spectaculoasă şi nici nu e bună de palmares, să mă laud cu ea, dar sunt convins că Duhul Sfânt a făcut-o şi aş putea înşira sute bune de astfel de experienţe (dar tocmai spuneam că nu e pentru laudă un asemenea dar). Ideea e să fin locuiţi şi cârmuiţi de El şi să nu căutăm daruri pentru palmares ci pentru slujirea altora.

Dumnezeu să vă descopere prin Duhul Sfânt, tuturor celor care faceţi consiliere, ceea ce trebuie să aflaţi pentru însănătoşirea clienţilor voştri.

http://www.filedinjurnal.ro/

Un răspuns blând.


un raspuns bland

Un raspuns bland potoleste mania, dar o vorba aspra atata mania. Proverbe 15:1

Am asistat la multe discurii între soți și soții în viața mea datorită muncii de consiliere pe care o fac. Probabil intuiți că cele mai multe discuții la care am asistat au fost contradictorii. Am văzut mulți oameni care se certau din nimicuri iar partenerii lor datorită faptului că reacționau la mânie le spuneau vorbe aspre. În acest mod vâlvătaia focului se amplifica și mai tare. Una din sarcinile care îmi revine în acele momente este să ascult ostilitățile și să fac observații asupra timpului în care se poate curma acea ceartă cel mai bine.

Dragilor toți reacționăm la mânie mai ales verbal dar astăzi Scriptura ne îndeamnă să avem pregătit un răspuns blând când un mânios ne vorbește. Este firește să reacționăm la mânie cu iuțeală dar este duhovnicește să reacționăm cu blândețe. Petru spune  Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia neperitoare a unui duh blînd şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Deci un duh blând, smerit și curat este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. În Epistola către Timotei Pavel ne spune  Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blîndeţa iar Filipenilor le spune:  Blîndeţa voastră să fie cunoscută de toţi oamenii.

Chiar Domnul Isus ne îndeamnă: învăţaţi dela Mine, căci Eu sînt blînd şi smerit cu inima, Ce fel de oameni ar trebui să fim noi? Scriptura ne îndeamnă să urmăm pilda lui Hristos…

Ce pot face eu?

  • Pai prima dată mă analizez să văd cum reacționez la mânie, răspund aspru, în același ton sau sunt blând.
  • Apoi îmi corectez cu ajutorul Duhului Sfânt temperamentul. Expresia așa de des folosită: “Așa sunt eu” trebuie să nu fie una categorică. Oricine poate fi schimbat de puterea lui Dumnezeu dacă dorește asta.

Gândiți-vă de câtă ceartă veți fi scutiți dacă oferiți răspunsuri blânde. Câte certuri ați fi putut evita dacă la un moment dat vă înfrânați limba. Eu reconosc că am de lucru, trebuie să fiu mai blând, mai plin de dragoste și mai duhovnicesc. Tu?

http://www.filedinjurnal.ro/

Pacea Domnului – un strigăt de luptă?


053-double_hander1

Sigur vi s-a întâmplat și vouă. Te întâlnești cu cineva din biserică pe stradă, la poștă, la bancă sau la dentist și îl saluți politicos cu ”Bună ziua!” Sau ”Servus”, cum se zice pe aici prin Ardeal, sau ”Salut” sau orice altă formă de a da binețe, iar omul să îți trăsnească un: ”Pacea domnului”, cu toată patima, mândria și puterea, evident arătând fără echivoc sfințenia Sa, dar și disprețul pe care îl meriți, pentru că nu ești la fel de sfânt și că ”te rușinezi de Domnul”.

Așa că, asumându-mi riscul de a fi iarăși deranjant, abordez o temă de mare sensibilitate pentru noi și anume formalismul dus la rang de evlavie. Un soț tânăr căsătorit era la o cofetărie, împreună cu colegii de facultate. Serbau 10 ani de la terminarea facultății la un suc și o prăjitură. În cadrul acesta intră și fratele socrului său, pe care bărbatul nostru îl salută politicos cu ”Sărut mâna” și ”Bună ziua” pe un ton moale, ca într-un loc public. Numa că, înalt prea sfinția sa, prezbiter al bisericii neoprotestante din localitate, se simte ofensat ca un înalt prelat, căruia nu i s-a spus Sărut-mâna părinte și se sesizează zicând un ”PACEA DOMNULUI TINERE”, pe care să îl audă nu toată cofetăria, ci și cei care treceau prin fața ei. După asta îl ia public la mărunțit, că îi este rușine de evanghelie, că îi este rușine de frați, că și Fiul se va rușina de el și intuiți celelalte texte sfinte folosite.

Omul nostru, om cu mare bun simț și bine văzut în localitate, a fost pur și simplu strivit de pocăința și evlavia lui ”big brother”, a cărui sfințenie avea tone bune. Totul s-a terminat cum nu trebuia. Omul nostru a fost foarte afectat emoțional, a încercat o reacție, dar nu a fost în stare și i-au dat lacrimile cât de mare era. Lucru penalizat drastic de preasfințitul prin expresia ”așa, pocăiește-te, și Domnul te va ierta”. Ce a fost aiurea, pentru că trebuia să se întâmple pe dos, e că a fost îmbărbătat, îmbrățișat și încurajat de colegii săi, lucru ce trebuia făcut de fratele său. Atunci, fiind la a patra situație aproximativ similară, bărbatul a luat o decizie drastică, s-a dezis de așa frați. Bineînțeles că toată biserica îl condamnă acum, dar nimeni nu are nimic de spus despre ”big brother”. Acum omul nostru frecventează o altă biserică neoprotestantă, de la câteva localități depărtare.

Am scris mai cu amănunte exemplul ca să putem observa câte ceva din el. E drept, e mai spre extreme, dar se întâmplă destul de des, fiți pe pace.

Nu am nimic cu salutul ”Pacea domnului”, nu cu el am eu treabă în dimineața asta, ci cu sfințiile noastre, care îl folosim de foarte multe ori mecanic și nimicitor. Unii frați și unele surori, cred că spunând tare și răspicat oriunde ”PACEA DOMNULUI” îi fac un serviciu lui Dumnezeu, îl onorează pe Dumnezeu, îl slăvesc pe Dumnezeu. În realitate concepția e falsă. Pacea Domnului va rămâne un salut și o urare, cum sunt și alte forme de salut dar care, are un anume efect dacă acel salut e spus cu o inimă bună și iubitoare. Nu poți spune cuiva pace, dacă în inima ta e război și să ai pretenția ca el să capete pace. A mai spus cineva așa dar a spintecat pântecele ”fratelui” cu cealaltă mână.

Mai mult face un ”Bună ziua”, sau un ”salut prietene” din inimă decât un ”Pacea domnului” din orgoliu. Mai mult face un salut cu privirea sau mâna, decât o zbierătură aiurea de dragul de a fi auzit. Mai mult face bunul simț când intrăm în anumite medii, decât pacea pe care putem noi să o dăm aducând prin ea tulburare. Uneori, salutul ”Pacea Domnului” provoacă doar tulburare și răzvrătire, de aceea e nevoie de înțelepciune, bun simț, respect pentru oameni și valorile lor și considerație pentru om în primul rând nu pentru datini și tradiții.

Un medic destul de cunoscut din vestul țării, avea la ușă zilnic câte 30-40 de oameni, pentru că era apreciat pentru rezultatele sale. În ecuația asta apărea câte un bizon, cu pretenții de frate, care trecea de toți, deși nu era primul, bătea la ușă și îl saluta voios și apăsat dar și condamnator cu ”Pacea Domnului frate doctor, Domnul să vă binecuvinteze!” Nenea doctorul însă, nu e ca tânărul de mai sus și îl lua frumos cu un sec: ”vă rog să vă respectați rândul dacă chiar sunteți frate” să vezi supărare, nervi, vorbire de rău, dar le trecea.

Ce vreau să spun este că, avem nevoie de înțelepciune în interacțiunea cu oamenii. Salutatul cu ”Pacea Domnului” nu indică pocăința noastră, ci poate indica mai degrabă fanatismul dacă nu îl folosim cum, cât și unde trebuie. La fel de benefic este orice alt salut, care denotă respect sau gânduri bune. Nu vă jigniți unul pe altul prin folosirea de versete sau saluturi biblice, nu la asta am fost chemați. Dacă sunteți în locuri publice, fiți cu bun simț, nu se vor pocăi oamenii de pe strada aceea, că tu saluți cu ”Pacea Domnului” sonor. Dacă mergeţi la un medic, funcționar, avocat, la un frate sau soră la lucru sau în orice altă instanță unde lucrează pocăiți, nu faceți omul acela să regrete că ați venit pe acolo. E strict problema lui dacă evanghelizează sau nu colectivul. E strict problema sa, dacă își declară credința sau nu, nu e treaba ta să te duci să pui în ordinea ta lucrurile. În plus unii evanghelizează prin viața lor, prin sfințenia lor trăită și nu prin cuvinte.

Mare mare înţelepciune trebuie să avem, ca să nu facem Numele Domnului să fie grăit de rău. Și o asemenea purtare, poate face numele să fie grăit de rău.

http://www.filedinjurnal.ro/

Puterea şi efectele cuvintelor


un cuvant bun

Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. Efeseni 4:29

Cuvântul care zideşte e un concept destul de puţin utilizat astăzi. Deşi avem la dispoziţie o mare putere cei mai mulţi dintre oameni nu sunt conştienţi sau dacă sunt conştienţi o folosesc în mod egoist. Câţi oameni sunt conştienţi că fiecare vorbă pe care o rostim are un potenţial în ea, va produce un efect în cei care o aud?

Orice vorbă ieşită de pe buzele noastre va produce un ecou în ceilalţi, îi va afecta, îi va transforma. Dacă vorbele sunt pozitive ei îşi vor schimba starea, dispoziţia într-una bună, mai pozitivă. Dacă acele cuvinte vor fi negative schimbarea celorlalţi va fi în consecinţă. Mai mult, cuvintele produc ecouri, nu dau în misticism, e ceva logic. Dacă eu am cuvinte bune pentru tine şi starea ta se schimbă în una bună atunci sunt şanse ca şi tu să ai cuvinte mai plăcute, mai bune deci şi următorul om să fie afectat în bine şi lanţul poate continua. Mă gândesc acum că o vorbă bună poate ajuta mulţi oameni.

Mass-media şi unii „deştepţi” ai lumii ştiu multe despre puterea cuvintelor şi aşa manipulează oamenii. Se lansează o veste de criză undeva (calculat bine) apoi aceasta vibrează efectiv în lume şi produce efecte de care ei se vor folosi, de aceea vă recomand cât pot de prietenesc, evitaţi mass-media, hrăniţi-vă din relaţia cu Dumnezeu, citiţi cărţi şi relaţionaţi cu oameni pozitivi, optimişti care transmit o energie bună.

Noi suntem otrăviţi zilnic cu cuvinte ca: război, boală, viol, crimă, accident, bătăi, conflicte, criză, preţuri, înşelare, trădare etc. Cuvintele astea efectiv pătrund în mintea noastră şi produc efecte. Doar rostiţile şi observaţi cum vi se schimbă dispoziţia. Pe când cuvintele destinate zidirii dau o stare de bine. Ce simţiţi când auziţi cuvinte ca: pace, linişte, binecuvântare, eşti frumoasă, eşti puternic, poţi, îţi stă bine, curaj etc? Sigur că apar sentimente mult mai plăcute. Nu vă mai otrăviţi cu ce ne dă mass-media, hrăniţi-vă cu cuvinte bune, de zidire.

Ce se poate face ca să ne folosim de puterea cuvintelor bune:

Nu asculta cuvinte „stricate”. Ştii foarte bine că un măr stricat într-un coş cu mere bune le va strica pe toate în timp. Nu asculta cuvinte stricate, vorbe fără sens, glume ieftine, tâmpenii. Dacă ţii cât de cât la tine trebuie să renunţi la a le asculta pentru că „te vor strica”. Fereşte-te de oamenii care vorbesc aşa, fereşte-te de orice sursă de poluare a  cuvintelor. Asociază-te, caută anturajul oamenilor care vorbesc bine, care au cuvinte bune.

Nu rosti cuvinte stricate. Fiecare din noi avem în noi alterate cuvintele pentru că am ascultat cuvinte stricate şi ne-a afectat dar te rog încearcă să nu rosteşti cuvinte „stricate” e foarte important să ai mereu vorbe de apreciere, de încurajare, de îmbăbătare. Dacă nu ai asemenea cuvinte atunci mai bine taci. Totuşi dacă vrei să poţi vorbi „bine” şi nu găseşti în tine resurse atunci:

Vindecă-ţi cuvintele. În Scriptură spune un om al lui Dumnezeu: Vai de mine căci sunt un om cu buze necurate dar Dumezeu îl atinge şi îl vindecă da asta. Dumnezeu poate vindeca buzele tale de rostirea de cuvinte negative, stricate. El are puterea asta, trebuie doar să îi ceri.

Nu asculta bârfe. Oricât de dulci ar fi aceste vorbe vibrează negativ în tine.Nu uita că ascultarea vorbirii de rău este o participare. Adică nu doar asculţi ci prin asocierea cu vorbitorul de rău îl vorbeşti de rău şi tu pe aproapele. Ce produce în tine vorbirea de rău pe care o auzi? Dumnezeu ne spune să nu ne vorbim de rău unii pe alţii. Nu uita , vorbirea de rău cât şi ascultarea vorbirii de rău te afectează negativ.

Nu uita: Cuvintele pot vindeca. Da oameni bolnavi pot fi vindecaţi cu ajutorul cuvintelor fie că e vorba de afecţiuni care ţin de psihic fie că e vorba de boli fizice. Cercetările confirmă că un om care aude cuvintele pozitive se vindecă mult mai repede, răspunde cu eficienţă la orice fel de tratament.

Spunea cineva că anual rostim cam 25 000 de cuvinte adică aproximativ 500 de cărţi de 100 de pagini, e impresionant de mult. Ce scrie în cărţile tale? Sunt plăcute la citit. Zâmbeşte cel care le-ar citi sau se încruntă. Inspiră adânc sau i se face rău? Ce fel de cuvinte se găsesc acolo?

Ce mesaj transmiţi tu azi oamenilor prin cuvinte? Ai „pregătite” cuvinte de zidire? Eu am, multe, şi le voi rosti. Încep acum:

Ştiu că poţi să te schimbi, ştiu că ai cuvinte plăcute pe care să le foloseşti, ştiu că poţi zidi prin vorbele tale, te încurajez să foloseşti puterea extraordinară a cuvintelor astăzi pentru a crea ecouri pozitive şi vei fi binecuvântat din cuvintele gurii tale.

http://www.filedinjurnal.ro/

Profețiile tale rele despre tine însuți


Aiurel

Una din marile mele probleme, care mi-a dat bătăi de cap de-a lungul timpului și care nici la vârsta asta nu mă face să mă simt bine, este tocmai felul în care eu profețesc despre mine. Astăzi aleg să vă spun și vouă despre pericolul unor astfel de profeții sau de ce nu, despre binecuvântarea unor profeții bune.

Vedeți voi, eu am fost învățat în perioada copilăriei mele să gândesc negativ, pesimist și acuzator la adresa mea. Asta s-a făcut în biserică și acasă. Probabil asta s-a întâmplat cu mulți dintre voi. Predici axate 95% pe acuze, pe necesitatea uciderii firii, pe amenințarea cu iadul, pe amenințarea rămânerii pe pământ, pe amenințarea chinului, pe scoaterea în evidență a neputinței, fără a primi variante și alte feluri de mesaje negativiste și demoralizatoare. Să nu credeți că vin acum cu o evanghelie a momentului (cei care îşi predau viața apoi  trăiesc cum vor), nu, vin cu precizarea că am fost instruiți să gândim negativ.

De la a gândi negativ, acuzativ, distructiv, următorul pas este să vorbești în aceeași manieră. Adică, transpui în vorbe stilul pe care l-ai dobândit. Asta face pe mulți să fie foarte critici cu alții, pentru că ei se simt mici sau în destul de multe cazuri unii, mai ales introvertiţii, devenim profeții dezastrului pentru noi înșine.

Scriptura ne spune că în puterea limbii stă viața și moartea iar noi ne gândim la auzul acestor cuvinte că viața și moartea altora stă în puterea limbii noastre, sau că, viața noastră stă în puterea limbii altora. Azi vă fac provocarea să analizăm cum, acest verset poate face referire la noi înșine și cum pot vorbele noastre să ne ucidă sau să ne ridice pe noi, rostitorii lor.

Iată câteva exemple de profeții dezastruoase: Aș vrea să fac școala de șoferi, dar știu că nu voi lua carnetul! Aș vrea să mă căsătoresc, dar îmi e teamă că nu voi fi un soț bun. Aș vrea să merg în tabără, dar mă tem să nu mă fac de râs. Aș vrea să mă integrez în acel grup, dar dacă o să râdă de mine? Aș vrea să slăbesc dar îmi e teamă de criticile altora care m-ar face să mă simt prost. În aceste exemple, puține, este exprimată o nevoie și în același timp bariera care stă în calea împlinirii ei. Această configurație e o profeție în cele mai multe cazuri. Adică, inconștient, ne condamnăm la acel parcurs limitativ sau negativ. Vorbele au o putere imensă, mai ales că sunt urmare a unei gândiri pe măsură. Când gândurile sunt și verbalizate deja, efectul lor este amplificat. Practic, cuvintele pe care le rostești, pot deveni o sentință pe care ți-o dai, o condamnare și de ce nu o profeție despre viitorul tău.

Îți sugerez un exercițiu. Ia o foaie de hârtie și încearcă să depistezi la tine gândurile negative care au cea mai mare rată de transpunere în vorbe. Scrie pe o hârtie tot ceea ce ai obiceiul de a spune negativ despre tine. Fii atent/ă în special la vorbele care încep cu ”eu niciodată…” sau cu ”eu nu…” dar variante sunt mai multe. După ce faci această listă, care va fi subiectivă, întreabă pe cei apropiați dacă au observat la tine astfel de vorbe și completează lista cu descoperirile lor. În acest fel vei avea o privire mai amplă asupra problemei. După asta o să te rog să vezi câte din vorbele tale au fost profeții, adică, câte din ele se împlinesc ori sau împlinit. Vei descoperi lucruri surprinzătoare. Vei descoperi cum vorbele tale despre tine, te-au închis cu puterea lor, te-au limitat, te-au îngrădit, te-au condamnat și vei descoperi că ai nevoie de o altfel de vorbire și implicit de o altfel de gândire despre tine.

Da, este incredibil cât de des profețim de rău despre noi. Este uimitor cât de mult ne facem rău noi înșine, prin vorbele rostite. Este interesant ce efect extraordinar poate avea o schimbare a felului de vorbire al nostru despre noi, de aceea mâine, dacă Dumnezeu ne mai îngăduie, voi scrie despre o altfel de vorbire, despre o vorbire echilibrată și pozitivă care să ne schimbe parcursul vieții.

Acum versetul ” din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit” capătă noi valențe. De multe ori se întâmplă ca noi să ne fim călăii, noi să ne condamnăm și asta ne va închide pentru totdeauna. Dacă ne acuză cineva pe nedrept se stârnește în noi dorința de a face dreptate și încercăm să scăpăm de acele acuze. Dar dacă noi ne acuzăm pe noi, cine ne va mai scoate?

http://www.filedinjurnal.ro/