Autor: Biserica Maranata Vulcan
Inepuizabilul Iisus
Ce mă atrage și mă impresionează profund la Iisus este perspectiva Lui complet diferită asupra vieții și a lumii. El nu a căutat popularitatea, nu a urmărit puterea și nu a promovat revoluția. Nu S-a bazat pe strategii și nu a făcut politică. Nu a venit să critice, nu Și-a construit autoritatea pe slăbiciunea altora și nu a venit să dărâme ca să Își facă Sieși loc.
În schimb, Iisus a venit să mărturisească despre adevăr, să îndrepte ochii oamenilor către lucrurile care dau speranță și viață, în final, singurele care merită. Nu S-a concentrat pe lupta cu răul, ci a întrupat binele. Iisus a oferit o ilustrare a lumii desăvârșite pe care El a creat-o și a devenit un model care a demonstrat puterea iubirii, valoarea încrederii și posibilitatea reală a schimbării.
Eroii sunt cei care în viață, în situații deosebite, au oferit lumii mărturia uneia sau a mai multor virtuți, dar niciun alt erou pământesc sau mitic nu a reușit vreodată să schimbe perspectiva lumii atât de amplu, atât de simplu și atât de consecvent. De aceea, Iisus, care nu a promovat revoluția, a pus în mișcare un proces al schimbării, revoluționar și fără precedent. El, care nu a căutat popularitate, a marcat istoria prin influența Lui. El, care nu și-a propus să vâneze răul, a făcut răul să se vadă hidos și de nedorit.
E dificil să te asemeni cu Iisus, dar doar dacă ai sentimentul că trebuie să te ridici prin tine însuți la înălțimea standardelor Lui. Cea mai frumoasă parte a Evangheliei este cea care spune că, atât în privința caracterului nostru, cât și în privința modului în care ne trăim fi ecare aspect al vieții, Iisus Însuși ne ridică la înălțimea standardului, dacă ne dorim să ajungem acolo.
Nouă ne rămâne să nu ne pierdem în lucruri mărunte și să nu ne luăm ochii de la Reper. Să nu ne lăsăm ispitiți de mirajul popularității, patosul criticii, văpaia revoluției, istețimea strategiei, promisiunile politicii sau garanțiile puterii. Spuneam că ne rămâne nouă. Nouă, ca oameni, fiecăruia în parte, dar și nouă, ca redacție a acestei reviste. Aceasta este viziunea care stă în spatele revistei Semnele timpului.
Începând cu această lună, Semnele timpului și-a împrospătat imaginea. Am schimbat logoul și site-ul. Și, cum întotdeauna un rebranding pleacă de la ceea ce a fost și de la ceea ce se vrea pe viitor, schimbarea imaginii și a site-ului ST ne-a dat prilejul să ne reafirmăm viziunea și responsabilitatea față de ea.
Noua imagine a revistei Semnele timpului și a site-ului sunt, mai întâi, un simbol care vorbește despre simplitate, un indiciu al intenției noastre de a explora mai îndeaproape modelul simplității lui Iisus. În al doilea rând, noutățile de pe site-ul ST, atât la nivel grafic, cât și la nivel editorial, vor urma dorința noastră de a căuta și mai atent acele unghiuri din care informația este cu adevărat relevantă, de a construi în loc de a critica, de a ne invita cu folos cititorii să gândească mai departe, dincolo de ceea ce este aparent sau facil.
E dificil să-ți propui asemenea ținte, dar doar dacă ai sentimentul că trebuie să te ridici prin tine însuți la înălțimea standardelor. Și ne vom strădui să ținem minte că nu este cazul.
Corul Bis.Maranata Vulcan – Cu mulțumire
Nu e nevoie să te schimbi pentru nimeni!
Am văzut multe persoane schimbându-și total comportamentul și atitudinea în prezența altora, devenind deodată alte persoane și atunci am rămas mirată de cât de schimbători sunt oamenii atunci când circumstanțele le-ar părea favorabile planurilor lor. Dar mi-am dat seama că nu trebuie să te schimbi pentru nimeni, nu trebuie să încerci să devii altcineva doar pentru a-i face pe plac celuilalt sau pentru a intra în grațiile 
altor persoane, fiindcă așa te vei pierde pe tine. Rămâi așa cum ești și dezvoltă-ți caracterul tău, nu pe al altuia. Am auzit de mii de ori că trebuie să fim noi înșine și că nu trebuie să ne schimbăm pentru a face pe plac cuiva. Dar ce înseamnă a fii tu însuți?
A fii tu însuți înseamnă în opinia mea să nu încerci să fii altcineva doar de dragul de a a-l face pe celălalt să te placă. Înseamnă să nu-ți fie teamă sau rușine de cine ești tu și să dai întotdeauna ce ai mai bun din tine, să ai acel curaj de a-ți susține principiile și părerile și să nu te lași intimidat că celălalt s-ar putea să nu fie de acord cu ceea ce tu crezi. Mulți oameni poartă măști fără număr, încât au ajuns până și ei înșșii să nu se mai recunoască când se privesc seara în oglindă.
Punând prea multe măști pe inimile noastre, riscăm să ne trezim într-o zi că nu ne vom mai putea regăsi fiindcă ne-am îngropat adevărata față sub greutatea măștilor false. Din păcate, suntem falși. Știm cum să zâmbim, ce să spunem și ce să facem. Dar nu știm să fim noi. Să spunem ceea ce dorim să spunem, să simțim ceea ce inima ne îndeamnă să simțim și să gândim liber. Ne lăsăm conduși adesea de spiritul de turmă, râdem la glumele proaste ale celorlalți din grup doar pentru a mai rămâne ”prieten” cu ei, ne schimbăm mersul atunci când trecem pe lângă cineva anume și mințim frumos când vine vorba de noi. Știm cum să atragem atenția asupra noastră și cum să-i facem pe ceilalți să se simtă prost. Suntem gata să renunțăm la tot, dacă doar așa putem crește în ochii oamenilor și uităm că astăzi putem fi aplaudați, iar mâine huiduiți.
Cred că dacă am fi cine suntem cu adevărat, atunci nu ar mai exista atâta confuzie și prefăcătorie în relațiile din viața noastră. Dacă am fi sinceri, deschiși, autentici, atunci nu ar mai fi nevoie să ne facem griji de ce cred oamenii de noi. La urma urmei, nu contează părerea oamenilor, ci părerea lui Dumnezeu despre noi și părerea noastră. Suntem mulțumiți de noi? Să ne facem curaj să privim în profunzimea sufletului nostru și abia apoi să spunem dacă suntem fericiți și mulțumiți de cine suntem
Scris de Milena Cismașiu – sursa: intrebarileinimii.blogspot.ro
