E oare vremea de pe urmă?


Maria LucaDe ce-i atâta rău în lume
Atâtea lacrimi care curg…
De ce iubirea stă ascunsă
Şi-atâtea temeri o ajung?

De ce minciuna se răsfaţă
Scăldată-n bogăţii şi-onoare
Iar adevărul stă la uşă
Şi nepăsarea crunt îl doare?

De ce în lume tot mai mult
Păcatul e la rang de rege
Iar curăţia e respinsă
Şi numai lacrime culege?

De ce Doamne-atâta ură?
Nu-i loc destul pe-acest pământ
Să fim cu toţii oameni sinceri
Uniţi prin Sfântul Tău Cuvânt?

De ce e haos şi durere
Şi plâng pe cale-ai Tăi copii?
E oare vremea de pe urmă?
E oare timpul să revii?

Mai lasă îndurare Tată,
Şi pace lasă…şi iubire…
Să fim cu toţi altare vii
Ce-aşteaptă scumpa Ta venire!

Vulcan-09-03-2014       Maria Luca

Ovidiu , Lety & Brenda Popa (Dar până atunci…)


Dumnezeu transformă un dependent de droguri în pastor


Cine îl vede astăzi pe Jordan Hodges la amvonul bisericii, predicând despre acceptarea şi iertarea tuturor oamenilor care aleg să îşi predea viaţa lui Dumnezeu, cu greu poate să înţeleagă cum era viaţa sa în urmă cu doar cinci ani. Hodges era pe atunci un dependent de metamfetamină care se lupta cu umbrele trecutului, cu poliţia şi chiar şi cu Dumnezeu.

 

dumnezeu_transform_un_dependent_de_droguri_n_pastor (Foto: blackchristiannews.com)După o copilărie marcată de un tată abuziv, despre care a aflat ulterior că îi este tată vitreg, divorţul părinţilor şi găsirea tatălui biologic, care era alcoolic, Jordan Hodges şi-a făcut prieteni care trăiau acelaşi coşmar ca şi el. Ulterior, a început să consume şi să facă trafic de droguri şi să participe la ritualuri oculte.

 

Referindu-se la prima dată când a intrat într-o biserică, pastorul se descrie ca personificarea răului şi păcatului. Era înfricoşător, periculos, dar şi neliniştit şi confuz. Credea că Dumnezeu nu există şi a plecat aşa cum venise, fără ca cineva să îndrăznească să se apropie de el. De fapt, pastorul povesteşte că a revenit în biserică de şapte ori, chiar şi în închisoare, când a decis să devină creştin, dar lupta sa a fost una foarte grea.

 

„Tinerii ca mine vin cu multe poveri – au făcut lucruri grave, oribile, întunecate, care îi trag în jos atunci când încearcă să devină creştini”, explică pastorul, din proprie experienţă, într-un interviu pentru Charisma News.

 

El a mai spus că astăzi creştinii nu înţeleg că noii convertiţi nu sunt schimbaţi instantaneu şi nu sunt eliberaţi de toate viciile trecutului, chiar dacă se străduiesc. „Aceştia vor fi tentaţi să cedeze ispitelor, dar este important ca ei să facă parte dintr-o familie creştină, a bisericii, care să fie dispusă să creadă în ei, să îi cheme şi să-i încurajeze, până ce ei sunt capabili să stea pe propriile picioare”, a concluzionat el.

http://www.semneletimpului.ro/

Rodica Bîrsoianu (Este Domnul…)


Familii întregi se întorc la Cristos în Arabia Saudită (mărturii)


Teresa Neumann, Breaking Christian News: În noiembrie 2013, Greg Kernaghan, un scriitor pentru Mobilizare Operaţională Internaţională, a călătorit în Orientul Mijlociu intervievând şi înregistrând mărturii ale muncitorilor creştini din acele zone. Atenţie: numele şi unele locuri pe care dumnealui le menţionează au fost schimbate pentru a proteja creştinii de persecuţie.

Kernaghan scrie: “Se aude despre femei şi familii întregi care vin la Cristos, ceea ce e semnificativ. În mod normal, ştim despre oameni individuali, dar, deoarece cultura pune atât de multă importanţă pe unitatea familiei, acesta este un pas major. O fată scrie imnuri religioase şi le publică pe Internet. Acesta a fost locul în care învăţase despre Cristos şi îi întâlnise pe lucrători, deşi ea mai întâlnise alţi creştini în faţă. Două dintre surorile ei, de asemenea, cred în Cristos. De-a lungul ţării, un bahrain este înzestrat cu talentul de a cânta la instrumente arabe locale. El pune versurile imnurilor pe muzică şi le postează pe Youtube.”

O altă poveste spusă lui Kernaghan este despre doi muncitori “care mergeau pe lângă o cafenea din Europa. Cinci arabi i-au invitat să li se alăture. Dumnezeu L-a îndemnat pe unul din muncitori, un saudit – al cărui dialect era imediat recunoscut şi, deci, o surpriză pentru cei cinci – pentru a le împărtăşi mărturia vieţii lui. Ascultătorii au întrebat: “Nu ţi-e teamă că din cauza acestei mărturii vei suferi consecinţe în ţara ta?” El a răspuns: “Nu, pentru că sunt împăcat cu Dumnezeu şi ştiu unde îmi voi petrece veşnicia.” Pe măsură ce continua să vorbească, unul dintre ascultători, de asemenea saudit, a început să verse lacrimi. Timpul lor de discuţie s-a încheiat cu rugăciunea muncitorilor pentru cei cinci oameni. “În următoarea zi l-au întâlnit pe unul din saudiţi, care a spus: ‘În timp ce vorbeaţi ieri, am simţit înlăuntrul meu o pace adevărată pentru prima oară.’ El le-a cerut material pentru a le distribui şi celorlalţi patru prieteni.

“În timp ce muncitorii erau în discuţie, pe stradă, cu un alt arab”, notează Kernaghan, “o femeie iraniancă s-a apropiat de ei – şocant – şi a spus: “Trebuie să asculţi de acest om; el vorbeşte adevărul. Sunt o iraniancă şi am fost nu doar musulmancă, dar şi membră a unei familii teroriste. Iisus a apărut într-un vis în faţa mea şi mi-a schimbat viaţa. Nu pierde şansa asta!” Acest lucru l-a făcut pe om să mediteze şi să îşi pună întrebări interioare; la scurt timp după aceea s-a întors la Cristos.”

 – Stiri Crestine.ro