Ben Carson solicită mobilizarea creștinilor împotriva Casei Albe


Dacă Europa este în fierbere din punct de vedere politic, nici SUA nu navighează în ape mai liniștite. Atacurile împotriva Administrației Obama continuă să se întețească, având un substrat religios. Recent, Ben Carson, unul dintre cei mai aprigi contestatari ai președintelui american, a făcut un apel de rezistență în fața deciziilor politice mizând pe valorile creștine.

Ben Carson s-a impus în plan mediatic în primul rând prin strălucita sa carieră de neurochirurg, fiind considerat unul dintre cei mai celebri medici din lume. Separarea cu succes a doi gemeni siamezi uniți la cap — o premieră mondială — a atras atenția presei. A primit de 27 de ori titlul de doctor honoris causa și Medalia Libertății, cea mai mare distincție americană acordată unui civil. Publicului român a devenit cunoscut prin cărțile sale,filmul despre viața sa sau, mai recent, prin interviuri acordate posturilor românești de televiziuneAntena 3 și Speranța TV.

Carson în arena politică

În ultimul timp însă, Ben Carson și-a asumat discursuri extrem de critice la adresa președintelui american. Cu ocazia Micului Dejun cu Rugăciune din 2013, Carson a atacat noţiunea de „corectitudine politică”, acesta fiind un moment important care a determinat creșterea notorietății sale, unii neezitând să considere că viitorulcandidat prezidențial a apărut la orizont.

Cea mai recentă intervenție publică a neurochirurgului fost cu ocazia Convenției Naționale Anuale a Rețelelor Religioase din Nashville, Carson discutând împreună cu Eric Metaxas, un alt oponent al lui Obama, informează Religion Today. În fața a peste 1.000 de comunicatori, Carson le-a cerut cetățenilor americani să păstreze valorile iudeo-creștine înrădăcinate în istoria națiunii: „Acestea sunt lucruri pe care nu trebuie să le abandonăm de dragul „corectitudinii politice” sau doar pentru a fi ca toți ceilalți”. De ce? Fiindcă „noi nu suntem ca oricine altcineva. Aceasta este o națiune de excepție. Lumea s-a schimbat dramatic după apariția Statelor Unite ale Americii”, a continuat Carson.

Observațiile sale nu s-au limitat doar la aspecte specifice discursului motivațional. Realizând că există o disensiune chiar între creștinii americani, a făcut apel la unitate pentru a opune rezistență noii traiectorii pe care înaintează națiunea americană. „Chiar acum America este ca o navă care este pe cale de a se apropia de cascada Niagara și toată lumea este în pericol de moarte. Avem însă oameni care se uită peste bord și spun că avem o lipitoare pe una din părțile corăbiei. Uitați de lipitoare. Să întoarcem mai întâi vaporul. Apoi putem vorbi și despre lipitori. Avem nevoie să ne uităm la problemele majore și nu ne mai putem permite să fim divizați în probleme minore, în privința cărora întotdeauna vor fi diferențe de opinie.”

De la Gestapo-ul german la Rusia ortodoxă a lui Putin

Ultimele declarații ale medicului american vin pe fondul unei intensificări a opoziției față de deciziile Administrației Obama. Principala acuzație care le subsumează pe toate celelalte constă în faptul că națiunea americană s-a îndepărtat de Dumnezeu în urma deciziilor luate de Obama în privința homosexualității, celebrei Obamacare, precum și filosofiei de viață ce se ascunde în spatele „corectitudinii politice”.

Poate părea ciudat în contextul actual al evenimentelor din Europa să fie oferită ca model Rusia lui Putin, însă, în urmă cu o lună, Carson l-a lăudat pe președintele rus pentru politicile sale sociale ultraconservatoare. Într-un interviu acordat Fox News, a afirmat că Rusia și-a câștigat „prestigiu și influență în întreaga lume, în timp ce noi o pierdem pe a noastră”, a spus Carson. Poate că cea mai radicală declarație din interviu este recunoașterea faptului că Putin are dreptate atunci când acuză America că a rămas fără Dumnezeu.

Acuzațiile lui Carson nu s-au limitat doar la a comenta deciziile politice ale președintelui american. Pe fond, atacurile sale sunt chiar mult mai grave, acuzând într-un interviu acordat WND oficialii din jurul lui Obama ca fiind „corupți” și acționând „ca Gestapo”.

Lumea din care creștinul nu poate lipsi

Evoluția evenimentelor de pe scena politică americană pot părea ciudate privitorului român. Atacurile verbale cu substrat creștin sunt străine spiritului românesc. America însă s-a construit mizând pe valorile religioase transferate și în arena politică. Este evident faptul că asistăm la o radicalizare a taberelor. Ben Carson este doar una dintre vocile „acide” din spațiul public. Mesajele sale pot fi considerate de unii prea radicale, însă tăcerea ar fi preferabilă?

Atitudinea lui Carson ar putea genera reflecții inclusiv celor care utilizează argumente religioase ca justificare pentru a se menține departe de marasmul politic. Obișnuiți cu tăcerea în fața comunismului, în România nu s-a dezvoltat o cultură a rezistenței bazate pe valori. Nici bisericile creștine, în general, nu au făcut față tăvălugului comunist. Reduse la noncombat, au găsit și justificări pentru aceasta. Iar urmările le resimțim până astăzi. Vocea creștină nu prea este auzită. Iar apelul la unitate în jurul problemelor „mari”, lipsește cu desăvârșire. Suntem departe de spiritul american și departe, ar spune unii, de identificarea unor soluții viabile.

Pasivitatea în numele creștinismului poate fi recomandabilă pentru mulți, însă nu și utilă. Nu „evadarea” din lume este idealul, ci, așa cum spune Mircea Platon, să ne obișnuim să trăim cu odublă cetățenie. În opinia sa, creștinii nu pot „lipsi motivat”, nu pot absenta refugiindu-se în rugăciune, ci trebuie să fie o prezență care responsabilizează și transformă lumea. Pentru a ajunge la acest deziderat ar trebui să înțelegem că nu supunerea față de autorități reprezintă cea mai mare virtute, ci transfigurarea mediului politic care generează și întreține răul. Indiferent de prețul care trebuie plătit pentru ca vocea să fie auzită.

Corul Bis.Maranata Vulcan (Isuse, o Isuse…)


Te chem acum…


Maria LucaMi-a fost aşa de dor de Tine,
Aşa de dor de-al Tău Cuvânt
Şi încă plâng şi mi-e ruşine
C-au fost ispite ce m-au frânt…
C-am rătăcit pe-a lumii cale
Şi firea mea a biruit
Când sufletu-mi scâncea cu jale
N-am înţeles cât m-ai iubit…
Dar azi Te chem…mi-e dor de Tine
Şi-mi pare Doamne-aşa de rău
C-am pribegit pe căi străine
Şi-am întinat Numele Tău!
Te chem… e oare prea târziu
Să-ntinzi o mână Tată?
Aş vrea să sper… aş vrea să ştiu
Mă vei ierta vreodată?
Priveşte… fiul rătăcit
Se-ntoarce azi acasă…
E singur, trist şi părăsit,
Puterile îl lasă…
Dar ochii mi-i ridic spre cer
Te caut…Te chem Isus
M-ai învăţat cândva să sper
Şi-acum îmi e deajuns…
Îngenunchiat Îţi cer iertare
Cu teamă şi ruşine…
Revarsă Doamne îndurare
Căci mult mi-e dor de Tine!

Vulcan-04-03-2014       Maria Luca

Gr.de laudă (Este un loc plin de har și pace…)


Se merită să urci dealul greu, dacă ştii că în vârf te întâlneşti cu Dumnezeu


Uneori în viaţă ai nevoie să fii singur undeva departe de lume, undeva unde ştii că L-ai putea vedea pe Dumnezeu şi unde L-ai simţi mai aproape de inima ta. Unele dintre cele mai bune locuri unde El se apropie de tine este natura, locul în care Tatăl îţi arată cum este de fapt El şi ce lucruri minunante plănuieşte pentru tine! Într-una din zile, am vrut să merg să mă întâlnesc cu Dumnezeu, am simţit nevoia să merg într-un loc unde oamenii ar fi departe de mine. De la fereastra camerei mele pot zări frumoasele dealuri ce mă cheamă să le explorez, aşa că mi-am luat bocancii în picioare, pregătită fiind pentru un drum noroios, m-am îmbrăcat mai gros şi am pornit spre Dealuri. Ştiam că îndepărtându-mă de oameni şi de case şi apropiindu-mă de El, voi putea să-I aud mai limpede glasul. Am pornit la drum de una singură, hotărâtă să urc dealurile. Drumul spre deal duce prin cimitir, aşa că trecând pe acolo mi s-a reamintit cât de trecătoare sunt şi cât de mult ar trebui să investesc în lucrurile nepieritoare. În calea mea au fost unele obstacole, a fost drumul noroios şi am urcat gâfâind… ceea ce m-a dus cu gândul  la faptul că lucrurile cu adevărat valoroase în viaţă se obţin cu greutate. Uneori îţi vine să renunţi şi să dai înapoi fiindcă dealul pare prea greu de urcat, iar încălţămintea îţi este încărcată de noroi, însă ştii că dincolo de toate astea te aşteaptă acolo sus ceva pentru care s-a meritat să urci! Am făcut şi opriri pentru a-mi trage sufletul şi pentru a mă curăţa de noroiul ce se lipise de bocancii mei, dar am continuat să urc.

În depărtare am auzit câinii lătrând şi mi-a fost teamă ca nu cumva să mă trezesc cu un dulău în mijlocul naturii, aşa că am luat în mână o piatră mare în caz că ceva pericol mi-ar apărea în cale. În inima mea am înălţat o rugăciune spre Cel Preaînalt, cerându-I să mă ocrotească. De câteva ori mi-a trecut prin minte dacă chiar s-a meritat să merg în deal de una singură pentru a vorbi cu Dumnezeu. „Dacă nu va fi nimic special acolo?”, m-am gândit eu dezamăgită. Într-un final am urcat dealul şi priveliştea din faţa ochilor mei mi-a arătat că s-a meritat să urc până acolo. Înaintea ochilor mei se întindeau dealurile înalte din împrejurul câtorva sate şi sus pe cerul senin strălucea Soarele cel frumos, ochiul lui Dumnezeu. M-am aşezat pe o piatră şi am început să vorbesc… să-I spun ce am pe suflet. În inima mea pace inundase totul şi am ştiut că s-a meritat. Mi-am văzut casa din îndepărtare, mi-am dat seama ce mare e Dumnezeu şi ce mici sunt problemele mele. Şi ce mică sunt eu, şi ce mult mă iubeşte El.

La plecare am aruncat piatra din mână pe pământul rece. „Te păzesc Eu, bine?”, îmi spuse El. Mi-am ridicat mâinile spre Ceruri şi L-am lăudat pe Cel ce merită toată slava! Într-adevăr, nicăeri nu e mai bine ca lângă El. La întoarcere drumul a fost uşor de parcurs, la fel cum este şi după ce îţi dai seama că s-a meritat toată osteneala pe care o depui atunci când faci ceva preţios. Pe măsura ce mă apropiam de oameni şi de case, mi-am dat seama că revenisem la viaţa mea normală. Pentru o oră am fost departe de ei, acum eram printre ei iarăşi.
Dacă nu ai făcut asta până acum, fă-o! Du-te într-un loc al naturii şi stai de vorbă cu Dumnezeu. Pune-I întrebări şi lasă-L să-ţi răspundă. Priveşte tot ce a creat El şi lasă-te cuprins de dragostea Sa. Cât de mici îmi par problemele mele acum pe lângă mărimea Sa! Se merită să urci dealul greu, dacă ştii că în vârf te întâlneşti cu Dumnezeu… 🙂

http://www.intrebarileinimii.blogspot.ro/