Fiecare om are o aură, însă nu toţi o au pe cea bună. Unii oameni sunt atât de negativi încât nici măcar nu-ţi vine să îi priveşti pentru că până şi privirea lor te deprimă. Contează foarte mult mirosul pe care îl emanăm atunci când suntem cu alţii oameni, iar aici mă refer la sentimentul pe care îl dăm oamenilor. Persoanele vesele înveselesc inimile altora. Persoanele pesimiste te deprimă. E foarte important să încercăm să fim nişte lumini pentru ceilalţi, adică să căutăm să fim surse de încurajare pentru ei. Să nu arătăm prea mult din ceea ce simţim, să nu ne postăm pe facebook toate stările şi să fim cumpătaţi în toate. Fiecare dintre noi avem o putere interioară care poate influenţa în bine sau în rău. Doar pentru că ceva ne merge prost, nu înseamnă că trebuie să le stricăm şi celorlaţi viaţa plângându-ne mereu în faţa lor şi pregătindu-i şi pe ei pentru rezultate la fel de proaste în viaţa lor. Ştiu că nu putem fi tot timpul bine dispuşi, însă nu putem nici să facem rău altora doar pentru că aşa ne simţim noi. Persoanele care sunt supărate pe viaţă şi văd totul în gri, ar trebui să încerce să-şi revină şi să meargă înainte.
O prietenă de a mea mi s-a plâns recent de cineva din lista ei de prieteni, care posta mereu numai statusuri menite să te deprime şi să te facă să vezi viaţa în gri. „Nu mai suport să o am în lista mea de prieteni, mă deprimă când citesc ceea ce scrie.” Într-adevăr, şi pe mine mă deprima să citesc citatele despre despărţire şi despre dorinţa după moarte. Aşa că mare grijă la ce postezi pe reţelele de socializare. Încearcă să postezi lucruri care să zidească, nu care să dărâme.
Oamenii în a căror prezenţă te simţi bine nu sunt aceia care nu au trecut prin nicio greutate prin viaţă, ci sunt aceia care au trecut prin greutăţi imense.. şi totuşi, îţi zâmbesc. Simţi ceva deosebit când eşti cu ei şi ai dori să vorbeşti la nesfârşit cu ei.
În urmă cu puţină vreme am avut ocazia minunată să întâlnesc o femeie extraordinară care m-a uimit. Deşi ultimul an din viaţa ei a fost poate cel mai greu an din viaţă şi a trecut prin durerea pierderii unei persoane foarte dragi, atunci când am întâlnit-o.. mi-a zâmbit larg şi mi-a vorbit cu blândeţe şi cu o voce caldă. Mi-a amintit de mama. Ceva în inima mea s-a topit când am privit-o pe femeia asta în ochi. „Sunteţi o femeie deosebită!”, i-am spus cu un zâmbet larg pe faţă.
Ce reflecţi? Cum te văd oamenii? Ca o persoană care este mereu bosumflată şi pe faţa căreia rar găseşti un zâmbet, sau ca o persoană care caută mereu să încurajeze şi să zâmbească, chiar şi atunci când şi tu ai avea nevoie de încurajare? Avem nevoie de mai mulţi oameni dispuşi să iubească. Să zâmbească. Să-i facă pe ceilalţi să râdă. Nu putem face asta dacă vom avea o atitudine veşnic negativă despre orice. Nu rezolvăm nimic cu filozofiile ieftine despre viaţă, care ne fac pesimişti. Simplitatea şi veselia dintr-o inimă sinceră valorează mai mult decât cel mai preţios diamant. Şi nu putem găsi aceste lucruri decât la Dumnezeu. Să-L căutăm ca să le primim.
