Felix Marțian – Dumnezeu și Puterea de Stat


Echinox


 

În piept, pe gruiuri, pasc de-a valma bezne
Deși eu duc lumini la adăpat,
Și neguri mă-nfășoară de la glezne
Spre nimbul tot mai palid, scăpătat.
Mă dor în oase râșnițe atroce
Când strâng lumina, cultivată greu,
Cu lanțuri negre, gata s-o sufoce,
Pui de-ntunerici, atacând mereu.
În firav echilibru mi-e balanța,
Având pe-un taler noapte, pe-altul zi,
Și port ca pe o boală discordanța,
Dorind s-o-nclin, dorind a străluci.
Luptând cu bezna, care, da, există
Doar când lumina are ochii-nchiși,
Rup storuri și-alung umbre ce persistă
Din amintiri cu licurici uciși.
Primind lumină, însă, din Lumină,
Pot fi, chiar dacă pare paradox,
Eu însumi zi, o zi de soare plină,
Fără-nserări. Adio, echinox!
Simion Felix Marțian
Vulcan, 21 septembrie 2017

 

Mihaela Marțian – Am găsit în Domnul fericirea


Promisiune


 

Privesc la tine, fiul Meu…
Văd că ți-e teamă și te doare…
Văd ochii tăi înlăcrimați
Privind spre cer, căutând salvare
Și văd adânc lăuntrul tău
O rană încă sângerândă
Și inima îți văd copile
Bătând cu teamă, tremurândă…
Atâția ani de rătăcire
Și-au pus pecetea peste tine
Și au făcut din viața ta
Un loc de plângeri și ruine.
Acum, din cerul slavei Mele
Te-am auzit când M-ai strigat
Și am venit…Privesc la tine…
Eu Însuși M-am cutremurat
Când am văzut atâta teamă
Ce stăpânește-a ta ființă…
Nu știi că Eu voi fi cu tine
Să-ți dau în valuri biruință?
Tu stai umil în rugăciune
Și te încrede…voi lucra
Dar să te-ntorci…să vii la cruce
Și te voi binecuvânta!!!

Vulcan-29-09-2017      Maria Luca

 

Costel Macovei – Tu spui că ești un bun creștin (Poezie)