Câteva sfaturi pentru predicatori….


 

Nu vă cereți scuze. Dacă aveți mesajul lui Dumnezeu, transmiteți-l;dacă nu, vedeți-vă de treabă. Faceți introduceri scurte. Spuneți la început tot ce aveți mai bun de spus și încheiați înainte de a deveni banali. Nu stricați apetitul pentru masă servind prea multă ciorbă chioară. Lăsați-vă eul lângă amvon și duceți-L acolo numai pe Isus…

Nu-i ocărâți pe oameni. Nu-i certați pe credincioșii care vin la biserică în zilele ploioase din cauza celor care nu vin. Predicați cât de bine puteți în adunările mici. La fântână, Isus a predicat unei singure femei,și apoi ea a chemat întreaga Samarie să vină să-L asculte…

Nu repetați, spunând: „Așa cum am mai spus…“ Dacă ați spus acele lucruri înainte, spuneți apoi ceva diferit. Nu folosiți cuvinte pe care nule puteți defini. Încetați să declamați și începeți să vorbiți oamenilor. Abandonați tonurile bombastice și sacre și faceți-vă asemenea unuicopilaș. Schimbați subiectul dacă vedeți că nu merge. Altfel vă obosițiși pe voi și pe cei ce vă ascultă. Nu predicați până când mijlocul predicii voastre îngroapă începutul și acesta la rândul lui este înghițitde încheiere. Priviți-i pe oameni direct în față și trăiți ca și cum nu v-ar fi teamă de ei.

Inspirați adânc, umpleți-vă plămânii cu aer și mențineți-i plini. Opriți-vă să respirați înainte de-a vă epuiza toată rezerva de aer… Este mai ușor să pui în mișcare o moară cu un lac de acumulare plin decât cu unul gol. La început fiți moderați. Deschideți ecluza numai puțin; când ajungeți pe la jumătate o mai deschideți puțin; când sunteți aproapede încheiere,  deschideți-o de tot pentru a opera la întreaga capacitate.

Ochiți ținta. Trageți! Vedeți unde a căzut lovitura și apoi mai trageți o salvă. Organizați-vă predicile; cuvintele voastre trebuie să semene cu niște gloanțe…

Autor: Burt McCafferty în The Weekly Evangel (27 ianuarie, 1917)

Sursa: https://cristianboariu.blog/2012/11/15/cateva-sfaturi-pentru-predicatori/

 

Claudia Suciu – Tu nu mă-ntrebi de lumi apuse


Ascultă Doamne rugăciunea!


 

Ascultă Doamne rugăciunea
Ce o înalț acum spre Tine…
Întinde mâna Ta cea sfântă
Să ștergi și lacrimi și suspine
Căci greu e Doamne drumul vieții
E plin de spini ce mă rănesc
Și tălpile îmi sângerează
Și leac durerii nu găsesc…
Privesc spre cer și al meu gând
Se-ndreaptă către Tine, Doamne
Căci trupul meu a obosit
De-atâtea ierni și-atâtea toamne
Dar duhul..duhul meu Părinte
E plin de râvnă pentru Tine
Și prinde aripi să Te cheme
Pornind spre slăvile divine…
Ascultă Doamne rugăciunea
Te chem de dorul Tău flămând
Plecat în sfântă părtășie
Te-aștept să vii cât mai curând…

Vulcan-04-09-2017     Maria Luca

 

Frații INCZE – El e Stânca mea


Denysa Volintiru – Poezie