Alergăm mult prea mult…


Alergăm după-averi…alergăm după vânt
Și uităm că suntem trecători pe pământ
Și uităm că-ntr-o zi drumul fi-va sfârșit
Și în urmă lăsăm ce-am avut…ce-am iubit…

Zi de zi ne trezim și pornim s-alergăm
Nu mai știm ce dorim și nu știm ce căutăm
Parcă tot ce-am visat se transformă în fum
Și ni-e inima rece și e ceață pe drum…

Alergăm spre niciunde…alergăm mult prea mult
Și slăbiți, rătăcim în al lumii tumult…
Parcă toți am uitat către cer să privim
În iubire și pace pe pământ să trăim…

O, Părinte din ceruri…către noi mai privești?
Ne mai rabzi pe pământ? Ne mai ierți? Mai iubești?
Suntem răi și săraci…păcătoși și bolnavi
Și-alergarea ne face să fim trupului sclavi…

Doamne, mâna-Ți întinde…ne oprește din drum…
Ne trezește la viață…ne atinge acum
Să privim către Tine…către dragostea Ta
Să-nțelegem minunea și puterea din ea!

Vulcan-19-04-2017      Maria Luca

Corul Bis. Maranata Vulcan – 0 nouă zi, soarele răsare


Gr.vocal din Petroșani – Mai este mult ,străjer din noapte


Excelența Sa, Păstorul


 

Excelența Sa nu are cont în bancă. Nici afaceri prospere. Nici lanțuri de magazine. Nu are vilă cu piscină. Nici samovar. Dar are suflet cât Calea Lactee. Și fața brăzdată de riduri născute prematur. Și fire albe de păr, multe, prea multe, deși buletinul său vorbește o altă limbă. Semne de la generațiile ce au fost, de la cele care sunt. Poverile și mărturisirile semenilor i-au umplut cu vârf desaga ce-o trage anevoios după el înspre Cruce. N-o ușurează, n-o abandonează, deși abia mai poate înainta. E responsabil. Pentru ce vorbește. Și mai ales pentru ce face.

Excelența Sa păstorul ”trudeşte viaţa-ntreagă la secera ascuţită a lunii, semănând apoi pulberi de aur peste seminţele ce stau să-ncolţească”, ar spune R. Kipling. Nopțile și le petrece meditând, diminețile stă de mână cu Dumnezeu la un ceai, iar sâmbetele seara se face Robinson Crusoe. Nu are lacrimi câte cereri de mijlocire a primit. Nici batiste suficiente pentru cei ce vor să fie atinși.



Excelența Sa păstorul simte lunea pe la prânz amar în papilele gustative. Criticii, deseori, sunt mult prea asprii cu el. E ca un pui de cerb în bătia puștii. Uneori ochelarii i se umplu de brumă când unuia ce i-a făcut doar bine îi răspunde cu monedă neconvertibilă în frumos. Alteori tresare de bucurie ca un prunc, când un necunoscut își ridică pălăria salutând politicos. ”Mulțumesc pentru sfaturi pastore! Mi-ați schimbat viața!”

Excelența Sa își sacrifică timpul copiilor săi pentru copiii altora. Concedii cu familia nu are. De fapt toate holiday-urile sale sunt zile de muncă, de trudă pentru cei din jur. El e lumânarea ce se consumă arzând, ar zice L. Rebreanu.

Excelența Sa păstorul nu iese niciodată la pensie. Inima lui bate la bătrânețe ca la douăzeci de ani. Inima e mugur înfrunzit, dar trupul s-a scurs încet în clepsidra Celui Preaînalt. Excelența Sa nu știe că pe zi ce trece se aseamănă cu îngerii. Și nici aripile nu și le vede crescând…

Excelența Sa păstorul va păși într-o zi pe marea de sticlă. Cu alăutele lui Dumnezeu în mâîni. Apoi, va lăsa capul în jos să fie încununat cu lauri de veșnicie!
Apreciați păstorii Domnului! Nu sunt excelenți, dar Dumnezeu le-a oferit din Excelența Sa… Cunoașteți deja: Dumnezeu nu face risipă! Și nici nu greșește!

Nicolae.Geantă

Sursa:http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2017/03/excelenta-sa-pastorul-de-nicolaegeanta.html

Rodica Birsoianu – Eu sunt mereu cu tine