Autor: Biserica Maranata Vulcan

Doamne, câtă suferință este în al Tău popor…
Câte lacrimi și durere.câte răni ce încă dor..
Sufletul mi se-nfioară și mă-ntreb Părinte Sfânt:
Oare mai privești spre lume? Mai privești către pământ?

Liniștea și pacea nopții prea ades e alungată
Căci sunt mulți ce-n suferință strigă către Tine, Tată…
Strigă istoviți de doruri, de suspine negrăite,
De dureri ce ard amarnic și speranțe năruite…

Multe lacrimi scaldă ochii…plâng copiii Tăi Isus…
Plâng cu sufletul, cu trupul…dar nici plânsul nu-i deajuns
Căci sunt boli fără de leac și dureri ce nu mai trec
Și sunt mulți ce cad Părinte și din viață se petrec…

Mă aplec cu reverență și Te rog cu-nfrigurare
Mai atinge-Te de noi…lasă binecuvântare
Să nu ne-ntrebăm Părinte când privim spre cerul sfânt:
Oare mai privești spre lume? Mai privești câtre pământ?

Vulcan-07-05-2017     Maria Luca