Autor: Biserica Maranata Vulcan

Un orologiu bate…e miezul nopţii acum…
Un călător tresare înspăimântat pe drum
Şi umbre se ascund în colţuri nevăzute
Căutând acolo pacea din vise neştiute…

E miezul nopţii…zvonuri se-aud din depărtare:
E lumea ce păşeşte cu grabă spre pierzare…
Pe calea largă mulţi aleargă către hău
Fără iubirea sfântă şi fără Dumnezeu…

Un orologiu bate…e miezul nopţii iar…
Biserica e pusă de Domnul pe cântar:
„O, nu mai eşti nici rece dar nici în clocot viu…
Îţi ştiu a ta purtare şi faptele îţi ştiu!”

E miezul nopţii…glasuri se-nalţă către cer
O rugă prinde viaţă în traiul efemer:
„O, iartă-ne Părinte…mai iartă-ne o dată
Şi nu ne pedepsi după a noastră faptă!

Albeşte-ne veşmântul Părinte-a îndurării
Şi ochii ne deschide către albastrul zării…
Trezeşte-ne Părinte şi fă-ne vegheatori
Să Te-aşteptăm cu toţii când vei veni pe nori!”

Un orologiu bate…e miezul nopţii-acum
Se vede o Lumină prin ceaţă şi prin fum…
Fiţi gata! Domnul Slavei se-arată-n depărtare
Eşti gata soră, frate de-a lui întâmpinare?

Vulcan-09-10-2016    Maria Luca